Cartea cuprinde o suta de poeme‑meditatii, de o profunzime si frumusete aparte, scrise la Ohrida intre anii 1921‑1922. In ciuda titlului, nu avem de‑a face cu niste rugaciuni obisnuite, si nici cu scrieri dogmatice sau filosofice (desi gasim cate ceva din toate acestea), ci cu graiuri de taina, vorbiri ale sufletului cu Dumnezeu,varsare a sufletului si punere a lui inaintea Ziditorului. Limbajul, desi plin de poetice figuri de stil, nu este al unui ritor, ci al unui adanc si statornic cautator de Dumnezeu ce‑si spovedeste lumii intregi toata durerea, pacatosenia si neputinta, dar si credinta si nadejdea ca va afla astfel mult doritul raspuns al Celui Preaiubit.
Fragment din volum:
„Prin lucruri, Doamne, faci minuni, atunci cand oamenii darul facerii de minuni au pierdut.
Apa si focul drept slugi le tocmesti, atunci cand oamenii se leapada a sluji tie.
Lemnului si fierului dai puterea Ta, care, dispretuita fiind de oameni, la Tine s'a intors.
Prin pamant si prin iarba miluiesti pe alesii Tai, atunci cand oamenii se fac prea necurati spre a fi canale pentru mila.
Prin panza si hartie straluceste puterea Ta, atunci cand trupescul din om ii covarseste duhul.
Oasele sfintilor numele Tau vestesc, si starea Ta de fata, atunci cand limba oamenilor este amutita de necredinta.
Cand generalii uita cum sa biruiasca, Tu pe ostasii cei prosti biruitori ii faci.
Lucrurile moarte cu foc le-ai umplut, ca ele sa straluceasca atunci cand ochii stelelor de intunerec sunt inchisi.
Cand nu este soare, feriga si paducelul iau asupra lor datoria de a Iumina.
Cand orbii se fac povatuitori orbilor, Tu dai povatuirea in seama cailor si cainilor.
Cand bolnavii se fac cu deasila tamaduitori ai altor bolnavi, Tu din tina si din oase moarte ridici tamaduitori."
Revista ortodoxă
