Sfântul Petru, personaj central al Noului Testament, prinț al Apostolilor, cum a mai fost numit, reprezintã piatra fundamentalã pe care Iisus ªi-a zidit Biserica Sa.
El, Simon, umilul pescar, cãruia Hristos îi va schimba, încã de la prima întâlnire, numele în Petru, va fi, dupã cum ni-l prezintã Evangheliile, cel mai întreprinzãtor din grupul celor doisprezece, ocupând o poziție dominantã, ca reprezentant și interpret al acestora, și primul cãruia i S-a arãtat Iisus înviat.
El este animatorul și conducãtorul Bisericii primare din Ierusalim, pentru a se dedica ulterior activitãții de misionar mai întâi printre iudei, apoi printre pãgâni, impunându-și autoritatea și prestigiul în determinarea orientãrilor pastorale și teologice.
Cu momentele sale de generozitate și încredere, dar și cu nesiguranțele și chiar trãdãrile sale, el rãmâne cel mai apropiat fiecãruia dintre noi.
Mereu iubit de Iisus, Care îi va conferi un rol deosebit, instituindu-l „pãstorul turmei” Sale, Petru va face suprema dovadã a credinței prin martiriul suferit la Roma,
Revista ortodoxă
