Sufletul între Rai si Iad

Dacã multe alte obiceiuri şi tradiţii par sã fi slãbit, sã se fi degradat sau chiar sã fi dispãrut, obiceiurile şi manifestãrile ţãranului român în legãturã cu moartea omului şi cu asistarea trupului şi a sufletului sãu dupã moarte par sã se fi pãstrat mult mai bine, mai deplin, cel puţin în coordonatele lor esenţiale. Desigur, nu întotdeauna oamenii sunt conştienţi de întreaga semnificaţie pe care o transmit gesturile şi manifestãrile lor. Totul depinde mult de apropierea de Bisericã şi de practicarea unei vieţi cât mai ataşate de rânduiala pe care aceasta o propovãduieşte, de efortul de a adãuga o cercetare personalã şi de a reflecta la tainele existenţei.

Unghiul de abordare în aceastã lucrare a fost cu precãdere teologic. Alte şi alte interpretãri, din ce în ce mai aprofundate, se pot eventual adãuga. Nu în ultimul rând, este de luat aminte la extraordinara forţã plasticã prin care oamenii locului reuşesc sã-şi exprime credinţele în legãturã cu parcursul sufletului dupã moarte, pânã la 40 de zile şi dincolo de ele, întru veşnicie. Remarcabil este faptul cã aceastã forţã plasticã îşi are rãdãcinile într-un conţinut spiritual coerent, de o mare profunzime şi acurateţe, rezultat al unei trãiri creştine fireşti.