Scriitor prolific, de autentic talent, polivalent, atestat prin numeroase premii şi demnităţi pentru o operă vastă, exprimată într-un larg registru tematic – teatru, poezie, roman, critică literară şi îndeosebi în domeniul literaturii de anticipaţie şi SF –, Mircea Opriţă vine acum cu o culegere de articole publicate în revista Ştiinţă şi Tehnică în perioada 2011-2014.
Subiectul acestor articole, publicate sub titlul Clubul nemuritorilor. Orizonturi în expansiune, este unul nu doar interesant, ci şi provocator. Abordează posibilităţile omului actual de a-şi prelungi viaţa, după credinţa unor utopici entuziaşti, şi până la 1.000 de ani, iar în a altora, chiar şi de a deveni nemuritori. Ştirea transmisă prin media referitoare la crearea Institutului Nemuririi în SUA este deja veche şi ar trece uşor la capitolul bizareriilor de care este plină lumea dacă nu ni s-ar spune că acolo sunt implicaţi numeroşi specialişti blindaţi cu numeroase diplome şi titluri academice emise de universităţi de prestigiu din lume (psihologi, criobiologi, nanotehnologi, gerontologi, medici, filosofi, cercetători, informaticieni etc.), care au ca obiectiv obţinerea nemuririi.
Cartea lui Mircea Opriţă este un veritabil memento mori, un semnal de zguduitoare avertizare: Quo vadis, homine?
Dumitru Constantin-Dulcan
Iluzie ori iminentă restructurare biologică a speciei umane, perspectiva imortalistă se manifestă energic în acest început de secol al XXI-lea, în ciuda celor care, privind moartea ca pe una dintre puţinele certitudini ale existenţei, consideră că lucrul cel mai bun pe care îl putem face este să raţionalizăm tragedia ce încheie în mod normal un ciclu individual de viaţă. Să ne imaginăm totuşi că aceste cercetări conduc undeva – şi avem libertatea să facem exerciţiul propus de mine aici, fiindcă am văzut cum şi alte „năzdrăvănii” gândite de om şi declarate iniţial imposibile (zborul cu aparate mai grele decât aerul, ieşirea în spaţiul cosmic, inteligenţa artificială, reţeaua globală de informaţie etc.) s-au materializat rând pe rând, spulberând argumentele detractorilor academici şi obligând spiritul sceptic să facă paşi înapoi. Ne putem astfel imagina că lupta savanţilor cu moartea va avea drept rezultat prelungirea vieţii umane dincolo de limitele ei teoretice actuale, poate chiar mult dincolo. […] Prin urmare, în cazul realizării cu succes a nemuririi, mai rămâne de răspuns şi la o întrebare fundamentală: dincolo de împlinirea unor dorinţe întrucâtva egoiste, ce rost (moral) are viaţa fără capăt?
Mircea Opriță
Harta site