Cartea de față este una din cele mai frumoase și reprezentative din literatura ortodoxă contemporană. Scrisă într-un stil aparte, de maximă concentrare, subtilitate și profunzime, ea restituie cititorului modern accesul spre specificul experienței religioase ortodoxe în împletirea ei indisociabilă: Liturghie — Dogmă — Mistică.
Arhimandritul Vasilios, una din cele mai autorizate voci ale Ortodoxiei contemporane, aduce astfel într-un limbaj aforistic mesajul duhovnicesc și teologic al Sfântului Munte Athos în societatea actuală: dincolo de orice confiscări ideologice sau servituți istorice, Ortodoxia continuă să rămână, prin miezul ei mistic, locul privilegiat de „intrare” (eisodikon) a omului în Împărăția eshatologică a Sfintei Treimi.
CUPRINS
Cuvânt-înainte († Kallistos al Diokleii)
Arhimandritul Vasilios și înnoirea Athosului prin generația ’60 (Christos Yannaras)
I. INTRAREA ÎN ÎMPĂRĂȚIE
Introducere
I. Teologia ca Liturghie a Bisericii
1. Biserică, Evanghelie și Dogmă / 2. „Cei ce au cântat cântarea armonioasă a teologiei” / 3. Teologi și adunări liturgice / 4. Studiul și oferirea cuvântului Părinților / 5. „Înnoiește căile cunoștinței”
II. Organizarea Bisericii ca inițiere în taina Sfintei Treimi
1. Unitatea Bisericii după chipul Sfintei Treimi / 2. Trăirea adevărului de către întregul popor
III. Dumnezeiasca Liturghie ca o celebrare teologică
1. „Celebrarea nu este o figură, ci realitatea jertfei” / 2. Apofatism liturgic / 3. „Liturghisind cele ale vieții” / 4. Dumnezeiasca Liturghie, descoperire a creației celei noi / 5. „Ca viață să aibă” / 6. Lărgime liturgică / 7. „Noi care pe Heruvimi cu taină închipuim” / 8. Perihoreză liturgică / 9. „Că Tu stăpânești cele cerești și cele pământești”
IV. Icoana ca analogie liturgică
1. „Timp și fire se înnoiesc” / 2. Expresia iconografică și etosul sfințeniei ortodoxe / 3. Luminarea neînserată a iconografiei / 4. Lumea Schimbării la Față / 5. „Dătătoare de mângâiere”
V. Spiritualitatea ca „robire” spre libertate
1. Adevărul se impune prin însăși prezența lui / 2. Erezia se autodistruge / 3. „Pământul rodește de la sine” / 4. „Opriți-vă și cunoașteți” / 5. „Totul se vede recapitulat”
VI. Murim și iată suntem vii
1. Darul vieții veșnice / 2. Pierzând și aflând / 3. Liturghia în inima lucrurilor / 4. Căință și iubire / 5. „Separat de toate și unit cu toate” / 6. Un sfânt din vechime
II. MODUL LITURGIC
I. De la umanitatea greacă antică, la divino-umanitatea Dumnezeieștii Liturghii
II. Comentariu teologic la frescele Sfintei Mănăstiri Stavronikita
1. Introducere / 2. Pronaos / 3. Naos / 4. Sfântul Altar / 5. Trapeza
III. Icoanele Praznicelor Împărătești ale lui Teofan Cretanul de la Mănăstirea Stavronikita
IV. Dumnezeiasca Liturghie, taina unității
V. Dând un suflet Europei. Lupta credinciosului în spațiul liturgic al Bisericii Ortodoxe
VI. Grecia, Europa și Dumnezeiasca Liturghie ortodoxă
VII. Prilej de pocăință
VIII. Bătrânul Gavriil Dionisiatul. In memoriam
Harta site