Dor de zbor pe aripi de psaltire ...

Parcurgerea textelor de faţă, pe cât de simple, pe atât de speciale, ne duce cu gândul la un labirint. Labirintul ca obiect al damnării şi al iniţierii omului. Prin damnare el nu percepe decât existenţa rătăcirii, prin iniţiere intuieşte, dincolo de obstacole, sensul ei. Secvențele ce se succed în timp și în afara lui sunt metafore ale existenţei şi semne ale unei maturizări spirituale.

Între prolog şi revelaţia răscrucii, ele pendulează între ieri şi azi, între lume şi mănăstire, când în zbor pe aripi de psaltire, când în unduiri de valuri, când în virvolte făcute cu lejeritatea dansului de fluture.

Dacă îmi e îngăduit, aș asemăna această fină țesătură de emoții, de trăiri și de cuvinte cu acele plăsmuiri care încearcă o hermeneutică a textului sacru. Astfel de alcătuiri se numesc midrase. Plecând de la un fragment biblic, acestea îl repovestesc, punându-l într-o lumină aparte.

Textele se supun mai multor modalităţi de lectură, dar nu vor corespunde niciodată complet unei realități istorice date. Și asta pentru că sunt texte menite nu să informeze, ci să descopere.

Prof. Eugenia Drişcu