Credința ortodoxă, la vreme de încercare, când ateismul sărăcit de valori se întinsese pe vaste regiuni europene, s-a întărit în mărturia de credincioșie și de jertfă mucenicească și prin personalitatea covârșitoare și lucrarea duhovnicească de anvergură a Părintelui Arsenie Boca. Lucrarea sa în slujba Bisericii, având profunde accente apostolice, era sporită și întărită de Duhul Sfânt, iar harul deosebit pe care îl purta cu sine și din care izvora tămăduiri celorlalți persistă încă și dincolo de mormânt, aduce încă mângâiere și sfat și mișcă încă inimi spre păzirea poruncilor lui Dumnezeu.
Dintr-o astfel de constatare nu se poate naște decât recunoștință și dorința de a încununa aceste merite într-un fel. Biserica, organism viu și adevărat, a găsit de cuviință același lucru, iar în structura sa funcțională, a elaborat proceduri prin care sfinții să fie, pe măsură ce se adaugă Împărăției lui Dumnezeu, așezați în sinaxar și astfel cinstiți și pe pământ.
Așadar, în cartea de față mi-am propus să expun condițiile reglementate de Biserica Ortodoxă Română cu privire la procesul de canonizare și să dezbat dacă acestea sunt îndeplinite prin ceea ce cunoaștem despre viața, scrierile și întreaga activitate duhovnicească a Părintelui Arsenie Boca. Astfel, voi încerca să urmăresc în ce măsură se susține propunerea de canonizare din perspectiva biografiei și a operei părintelui, propunere lansată deja de un număr considerabil de credincioși.
Alegerea temei este urmarea dorinței de a arăta contribuția pe care a adus-o Sfântul Ardealului meleagurilor românești prin reînnoirea și răspândirea spiritului autentic creștin și a dorinței de a cunoaște prevederile Dreptului Canonic Ortodox cu privire la canonizare. Privite în paralel, cele două elemente fac ca ipoteza canonizării să fie uşor de urmărit, analizat şi verificat de către cititor.
Consider că acest demers este important și util pentru că face analiza activității și a operei unui model creștin contemporan în contextul obiectiv și protocolar al doctrinei ortodoxe oficiale și pentru că lămurește dacă felul în care a înțeles Parintele Arsenie să se desăvârșească sufletește conduce la îndumnezeire, la sfințire și dacă da, cum poate fi recunoscut și încununat acest statut de către Biserica Ortodoxă Română.
Ca structură, lucrarea va cuprinde patru capitole: primul capitol expune elemente generale privind biografia, activitatea şi opera Părintelui Arsenie Boca, menite să plaseze discuția în contextul potrivit, urmând ca alte date biografice să fi e inserate pe parcurs, acolo unde pot fi reprezentative pentru partea de argumentare sau unde vor veni în sustinerea unui anumit aspect.
Capitolul secund arată partea tehnică a procesului de canonizare, cu regulile, condițiile, etapele și funcționarea lui așa cum reies din Dreptul Canonic Ortodox în vigoare. Partea a treia, cea mai consistentă, este dedicată argumentării și pune față în față criteriile care trebuie îndeplinite în vederea hotărârii de canonizare cu elemente din biografia și activitatea spirituală și socială a Părintelui Arsenie Boca. În ultimul capitol am încercat să adun concluziile observațiilor care se desprind și să urmăresc dacă ipoteza canonizării se verifică.
Instrumentele bibliografice pe care le-am folsit provin din două direcții: normele interne ale Bisericii Ortodoxe Române aflate îndeosebi în Dreptul Canonic Ortodox (vol. al II-lea) pe de o parte, iar pe de altă parte, mărturiile celor care l-au cunoscut, consemnările din Arhivele Securității, dar și opera lăsată în urmă de către Părintele Arsenie Boca. Cartea este o dezvoltare a lucrării de disertație susținută la Universitatea din București în 2015.
Harta site
www.agaton.ro
Revista ortodoxă
