Să topim ghețarii sufletului!

În peregrinările mele de-a lungul și de-a latul Scandinaviei, am avut bucuria să cercetez și grupurile de conaționali aflați la extremitățile acestei părți a continentului european. Doamne, cât de departe ne-au împins risipirile! Cu cât drag am împărtășit marile noastre sărbători cu acești români, dincolo de Cercul Polar sau în Groenlanda, Insulele Feroe și Arhipelagul Svalbard, creștini care nu mai văzuseră de ani de zile vreun preot în comunitățile lor…
În esență, drama, căci nu ezit a o numi așa, diasporei româ­nești este această risipire care amenință să ne dizolve cu totul într-o lume nouă, adesea ostilă lui Hristos. Arăt acestea pentru a sublinia, încă o dată, că tot ceea ce noi toți, Biserica cea vie, am împlinit în aceste tărâmuri nordice, în pofida condițiilor defavorabile, descurajante chiar, am făcut exclusiv prin dragostea și implicarea frățiilor voastre, dragi români. Voi sunteți pietrele unghiulare ale catedralelor nevăzute ale credinței și comuniunii întru Hristos din Europa de Nord. Vouă vă este dedicată, în primul rând, această carte.

Părintele, fratele și prietenul vostru în Hristos,
† Episcopul Macarie