Smerenia si dragostea, insusirile trairii ortodoxe

Pentru viața modernă de astăzi, parcă Dumnezeu a rânduit special această rugăciune scurtă: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul. Chemarea deasă a numelui Domnului arde ca un foc ceresc toate necurățiile noastre interioare. Altă bogăție și altă mângâiere mai mare decât prezența lui Iisus în inimile noastre nu este nici în cer, nici pe pământ. Rugăciunea lui Iisus este singura rugăciune care are această putere de a uni mintea cu inima, făcându-ne astfel oameni integri, oameni duhovnicești.Sunt atâția timpi morți în viața noastră. De pildă, stăm la niște cozi sau așteptăm autobuzul. Nu lăsa să-ți fugă mintea în toate părțile! Roagă-te cu Doamne Iisuse și, încet-încet, se va face un vad, o cărare de lumină între minte și inimă, și vei simți această mare pace și bucurie lăuntrică. Folosul acestei rugăciuni este cu adevărat foarte mare. Se grupează în jurul ființei celui care se roagă tot acest cosmos care ne înconjoară, iar credinciosul îl privește cu bunătate, cu liniște, cu dragoste. Practicați-o și veți simți folosul ei.Să dea Dumnezeu ca țara întreagă să fie un Rug Aprins de rugăciune! 

Părintele SOFIAN

Părinte Sofian, dacă ar fi să enumerați principalele însușiri ale Ortodoxiei, pe care dintre ele le-ați pune primele?

Smerenia și dragostea! Cele pe care le recomandă Mântuitorul: „Învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă sufletelor voastre” (Matei 11, 29). Domnul nostru Iisus Hristos ne îndeamnă aici să încercăm să dobândim smerenia și dragostea, care sunt atributele lui Dumnezeu și sunt roadele unei viețuiri ortodoxe. De aceea cred că prin aceste două virtuți se poate începe descrierea Ortodoxiei.