Cele 137 de cuvinte duhovniceşti, de dimensiuni şi extensiuni diferite, s-au născut în liniştea chiliei Părintelui Arsenie de la stareţia veche a sfintei mănăstiri de la Sâmbăta de Sus, cu vedere spe munţii Făgăraşului şi în taina chiliei Părintelui Arsenie de la sfânta mănăstire Prislop, cu deschidere spre dealurile Prislopului şi au fost scrise "cu timp şi fără timp" (II Timotei 4, 2) între 25 noiembrie 1946 şi 27 martie 1959, în duhul comentariilor patristice: al Sfântului Ioan Gură de Aur la Evanghelia de la Matei, al Sfântului Ambrozie al Mediolanului la Evanghelia de la Luca, şi al Sfântului Chiril al Alexandriei la Evanghelia de la Ioan.