"Doreste si tu, pentru o clipa, cele spuse de Sfantul Maxim, si vei vedea cum ti se va schimba si ti se va lumina fiinta! Doreste pentru o clipa, si vei intelege de indata cat de usor este!E cu putinta ca Dumnezeu sa ne pretinda lucruri grele? E cu putinta sa ne incarce cu poveri? (...) Ca sa ne poata spune: "Iubirea este plinatatea, iubirea este desavarsirea, iubirea ne uneste cu Dumnezeu", inseamna ca iubirea este cel mai usor lucru"
Arhimandrit Emilianos Simonopetritul
Toate capetele despre iubire ale Sfântului Maxim se inspiră din viata de zi cu zi a omului si din tainica nuntă a lui Dumnezeu cu fiecare suflet; de aceea au o expresie pur nupțială. Autenticitatea iubirii față de Dumnezeu are legătur ă cu trăsăturile de legalitate, de statornicie și de credincioșie din căsătorie. Cel care Îl iubeste in mod autentic pe Dumnezeu este cel care nu introduce in viata sa "divortul" cu Dumnezeu, adică nu aduce o a treia persoană sau vreun alt lucru care intervine si anulează credincioșia conjugală dintre sufletul său si Dumnezeu.
Cel care Îl iubeste in mod autentic pe Dumnezeu, acesta se si roaga intotdeauna neîmprăștiat. Iar cel ce se roagă întotdeauna neîmprăștiat, acesta Îl si iubeste in mod autentic pe Dumnezeu. Dar cel care are mintea țintuită de ceva din cele pământești, acela nu se roagă neîmprăștiat.
Patimile care stăpânesc mintea o leagă de lucrurile materiale si după ce au despărțit-o de Dumnezeu, o fac să se îndeletnicească cu ele. (II, 3)
Cel ce a lepădat iubirea de sine, maica patimilor, le leapădă usor, cu ajutorul lui Dumnezeu, si pe celelalte, precum mânia, întristarea, pomenirea răului și celellalte. Iar cel stăpânit de către prima e rănit, chiar si fără să vrea, de cea de-a doua. Iar iubirea de sine este patima față de trup. (II, 8)
Când mintea începe să înainteze în iubirea lui Dumnezeu, atunci începe si demonul hulei să o ispitească si să-i strecoare astfel de gânduri cum nimeni dintre oameni, ci numai diavolul, care este urzitorul acestora, poate nascoci. (II, 14)
Toate cuvintele Domnului cuprind patru lucruri: poruncile, dogmele, amenintările, făgăduințele. (II, 24)
Mintea, când împlinește bine făptuirea, înaintează în chipzuință. Iar când împlinește bine contemplația, înaintează în cunoștință. Însușirea celei dintâi este sa-l ducă pe cel ce se luptă la discernământul dintre virtute și răutate, iar a celelilalte este să-l ducă pe cel părtaș de ea la rațiunile despre cele netrupești și trupești. (II, 26)
Harta site
www.agaton.ro
Revista ortodoxă
