Casa de la Ierihon. Omilii şi cuvântări bisericeşti

O carte, recomandată ca model de elocvență bisericească de profesorii mei, Părintele Ică Ioan senior și Părintele Mircea Păcurariu, nu am aflat-o în anii studenției în Biblioteca Mitropoliei, bibliotecă aflată în spațiul Facultății. Au trecut ceva ani până când, reluând cercetarea pe linia propovăduitorilor Catedralei, în zecile de depozite ale Bibliotecii ASTRA din Sibiu, în depozitul central, am descoperit volumul ce-l căutam. Dr. I. Broșu, Casa de la Ierihon. Omilii și Cuvântări Bisericești (Arad, 1917, Tiparul Tipografiei Diecezane Gr.-Or. Române, 272 p.). Una dintre cele mai frumoase cărți de predică în limba română. De aici și impulsul republicării ei la 100 de ani, semn al rezistenței prin teologie la moarte și dictaturi, la răutatea unei lumi ucigașe și la dramatica destrămare a lumii.

Revenind la volumul de predici publicat sub titlul Casa de la Ierihon reținem că dispunem, inclusiv pentru reeditare, de alt exemplar decât cel amintit de Părintele Păcurariu în medalionul său, care se găsea la un moment dat în posesia sa, bucurându-ne de ajutorul Bibliotecii ASTRA, exemplarul fiind unul dedicat „Lui nenea Andreiu – cu toată dragostea și recunoștința” (semnat I. Broșu). Pagina de gardă păstrează ștampila ovală, cu cerneală violet, care consemnează că volumul aparține Bibliotecii Andrei Bârseanu-Sibiu, ceea ce ne duce cu gândul că niciodată biblioteca acestuia nu a rămas în ethosul unei Case de Cultură la Dârste. Mai ales că următoarea ștampilă, dreptunghiulară, cu semnele heraldice ale ASTREI, consemnează Biblioteca „ASTREI” (Asociațiunea pentru Lit. rom. și cultura poporului român), Centrala Sibiu, nr. 24247[1]. Merită, atenți la o teză de doctorat a actualului director al Bibliotecii ASTRA, Dl Silviu Borș, să amintim un episod care arată modul în care se constituiau astfel de fonduri de carte, cum este cel din care ne-a parvenit volumul. Iată episodul prezentat de către Silviu Borș, cu bogate note de subsol din documentele ASTRA: „Din categoria donațiilor reținem atenția cu episodul donației bibliotecii lui Andrei Bârseanu, fostul președinte al Asociațiunii (1911-1922): printr-o scrisoare din august 1922 (la scurt timp după moartea soțului său) Catinca Bârseanu anunță că va pune la dispoziția Asociațiunii biblioteca lui Andrei Bârseanu „la o dată ulterioară…, după ce familia își va reserva acele cărți spre amintire care va crede de cuviință”. În ședința din 1 septembrie 1922, Comitetul central ia act de înființarea fundației Andrei Bârseanu și „primește cu mulțumită și biblioteca defunctului cu a căreia primire se încredințează pe domnul bibliotecar”. Un an mai târziu, Ioan Broșu, preot paroh în Brașov Dârste, cumnatul Catincăi Bârseanu, somează Asociațiunea să nu întreprindă nici un demers în privința bibliotecii lui Andrei Bârseanu până când nu primește un aviz favorabil în acest sens; vicepreședintele Octavian Russu (în ședința din 6 oct. 1923) face cunoscut Comitetului Central faptul că, în urma discuțiilor cu Broșu pe această temă din data de 7 septembrie 1923 (data scrisorii), biblioteca va fi integral donată Asociațiunii, pentru ca după încă un an, în ședința din 16 octombrie 1924, bibliotecarul să prezinte un inventar (catalog în p.v manuscris al ședinței din 16 august 1924) al bibliotecii donate (se specifică numărul de 2295 opere donate); se specifică de asemenea, că bibliotecarul va organiza fondul conform dispozițiilor donatorului”[2]. Să menționăm poate faptul că bibliotecarul este Ioan Banciu, el însuși o personalitate[3]. În astfel de context, exprimat și mai amplu de notele de subsol aferente textului redat, volumul dedicat de Dr. I. Broșu unchiului său se va înscrie în patrimoniul ASTREI.

În ce privește conținutul volumului consemnăm că el are următorul cuprins:

I. Tâlcuind „Tatăl Nostru”

II. Propoveduind pe Hristos…

III. Din lumea celor ce sunt și au fost…