Binecuvântată ești tu între femei” (Luca 1, 42)

A treia carte din colecţia „Scriptură, Tradiție, Liturghie” este dedicată Fecioarei Maria și urmăreşte un dublu obiectiv: să o situeze pe Maica Domnului printre femeile din perioada primului secol creştin şi, plecând de la mărturiile oferite în Noul Testament, să distingă câteva aspecte referitoare la modul în care primii creştini o cinsteau.
În prima parte, autorul, referindu-se la Fecioara Maria, încearcă să răspundă la întrebările: cine este această persoană distinsă? Prin ce se deosebea de celelalte femei din vremea sa?
În celelalte trei părți ale lucrării ne este prezentat un studiu de ansamblu al informaţiilor referitoare la Fecioara Maria în Noul Testament, unde autorul arată și demonstrează evoluția cinstirii aduse Maicii Domnului în Biserica primară. După ce accentuează discreția Apostolului Pavel și a Evanghelistului Marcu atunci când este evocată figura Fecioarei Mariei, Charles Perrot examinează alte trei mari corpuri de scrieri neotestamentare: Evanghelia după Matei, Evanghelia şi Faptele Sfinţilor Apostoli scrise de Evanghelistul Luca și respectiv Evanghelia, Epistolele şi Apocalipsa scrise de Evanghelistul Ioan, unde vedem cum se dezvoltă progresiv tradiţiile referitoare la cinstirea Maicii Domnului, cu accente diferite.
Bazându-se pe o documentație solidă și mai ales pe multe dintre lucrările sale anterioare, autorul face o analiză meticuloasă a textului biblic introducându-l pas cu pas pe cititor în exegeza numeroaselor pasaje referitoare la Maica Domnului. Ca un adevărat exeget al textului biblic, atent la tradițiile apocrife și patristice, nerăbdător să verifice și să aprecieze documentația istorică cerută, Charles Perrot îl face pe cititor să se întrebe, să se cultive, să-și verifice cunoștințele și mai ales să distingă acele aspecte ale modului în care primii creştini se refereau la Maica Domnului.