Cei 13 care m-au salvat

Demersul jurnalistului de dreapta Claudiu Târziu (n. 1973, Bacău), care și-a onorat constant reperele „salvatoare”, continuă și dezvoltă, într-o notă mai personală, larga galerie de portrete exemplare pe care a moșit-o în revista Rost (2002-2012) și a dus-o mai departe, pe cît a fost cu putință, și în paginile Formulei AS.

Cei 13 „salvatori” asumați referențial (unii încă în viață, dar cei mai mulți trecuți la cele veșnice) se înșiră în paginile cărții în ordinea în care „salvatului” i-a fost dat să-i cunoască, în Bacăul tinereții sau în Bucureștiul maturității (unii mai puțin cunoscuți publicului larg, alții ajunși deja de notorietate națională):

• Petru C. Baciu („«Lupul» cu inimă bună”),
• Petru Velescu („Îngerul contabil”).
• Gheorghe Grigoraș („Un erou fără astîmpăr”),
• Ioan Belciu („Amfitrionul proscrișilor”),
• Virgil Velescu („Un profil de stoic”),
• Marcel Petrișor („Prietenie pe viață și pe moarte”),
• Avva Iustin Pârvu („Un sfînt al închisorilor”),
• Neculai Popa – cel de la Los Angeles („Un elev la școala «bandiților»”),
• Părintele Gheorghe Calciu („Dușmanul personal al lui Ceaușescu”),
• Demostene Andronescu („Poezia ca rugăciune”),
• Ion Gavrilă Ogoranu („Un voievod al rezistenței anticomuniste”),
• Vlădica Bartolomeu Valeriu Anania („Leul Ardealului”),
• Vasile-Jacques Iamandi („Un boier al românismului”).

Țesută abil din evocări și dialoguri, cartea se întregește fericit, în Addenda, cu cîteva texte care – ca și utilele note de subsol – luminează contextul istorico-politic în care și-au dat măsura, în libertate sau în detenție, cei 13 mărturisitori.