Războiul confesional și problematica sa în istoria bisericii creștine

Pornit asemenea ereziei, schismei, de la mândria unor lideri locali sau regionali, războiul confesional nu a făcut nimic altceva decât să accentueze diferenţele dintre modul de înţelegere şi practicarea religiei creştine. Încă din zorii creştinismului societatea omenească, fie că vorbim despre Imperiul roman, fie despre alte imperii ale istoriei creştinătăţii, s-a confruntat cu neînţelegeri determinate în cele mai multe dintre cazuri de mândrie şi dorinţă de stăpânire. Studiul de faţă încearcă să prezinte în linii generale modul în care ideea războiului confesional a apărut şi s-a manifestat în cadrul societăţii şi a Bisericii creştine. Chiar dacă uneori acesta a jucat rolul de mobil pentru declanşarea unei adevărate conflagraţii ce va implica mai mulţi participanţi, nimeni nu tăgăduieşte rolul şi însemnătatea acestuia.
 

Chiar şi în secolul al XXI-lea diferenţele religioase, etnice, culturale şi economice îşi pun amprenta asupra modelelor de vieţuire umană, determinând de multe ori conflicte şi tragedii umane cu rezonanţe puternice în sufletele supravieţuitorilor. Lipsa unui dialog susţinut pe marginea atenuării divergenţelor existente, cu implicarea tuturor reprezentanţilor religioşi şi nu numai, lipsa unei manifestări vizibile pentru apărarea păcii şi pentru armonia dintre religii, popoare şi oameni, facilitează apariţia unor zone cu risc sporit de instabilitate şi conflict.

Pr. Lect. Dr. Adrian Ignat

CUPRINS

CUVÂNT ÎNAINTE / 7

I. RĂZBOIUL ÎN SFÂNTA SCRIPTURĂ ŞI LA SFINŢII PĂRINŢI / 18
I.1. Problema războiului în Sfânta Scriptură / 18
      I.1.1. Războaiele vechi-testamentare şi istoria iudaică / 18
      I.1.2. Învăţătura Mântuitorului Hristos despre război şi despre pace  / 25
      I.1.3. Războaiele apocaliptice / 27
I.2. Ideea de război la Sfinţii Părinţi şi scriitorii bisericeşti / 30
I.3. Războiul în concepţia Fericitului Augustin / 38
I.4. Perspectiva războiului în Biserica Ortodoxă / 42

II. IDEEA RĂZBOIULUI SFÂNT ÎN ISLAM / 49
II.1. Fundamentarea coranică a războiului sfânt (jihad) / 49
II.2. Luptătorii islamici şi doctrina martiriului / 57
II.3. Impactul ideii de jihad asupra evoluţiei istorice a lumii / 60
II.4. Ideologia occidentală şi ameninţarea islamistă / 64

III. IMPERIUL ROMAN ŞI CREŞTINISMUL / 68
III.1. Războiul împotriva creştinilor (Non licet essse vos!) / 68
III.2. Constantin cel Mare şi creştinismul / 73
III.3. Atitudinea împăraţilor creştini faţă eretici şi păgâni / 75
          III.3.1. Politica imperială faţă de păgâni / 76
          III.3.2. Confruntarea Bisericii creştine cu erezia şi schisma / 83
          III.3.3. Biserica şi imperiul după apariţia Bisericilor monofizite / 89
          III.3.4. Împăratul Justinian şi ereziile vremii sale / 92
          III.3.5. Pacea Bisericii creştine  condiţie a păcii sociale / 97
III.4. Bizanţul şi războaiele cu Imperiul persan / 100
III.5. Iconoclasmul în Răsărit / 109
III.6. Implicarea împăraţilor în viaţa Bisericii / 112
          III.6.1. Abuzuri ale împăraţilor bizantini în raport cu Biserica creştină / 112
          III.6.2. Atitudinea împăraţilor bizantini faţă de eretici / 115
III.7. Momentul 1054 sau Schisma cea mare / 117

IV. PROBLEMA RĂZBOIULUI ÎN APUS, ÎN SECOLELE V-XIII / 121
IV.1. Întemeierea statului papal şi încoronarea regelui Carol cel Mare / 121
IV.2. Noutatea pontificatului papei Grigorie al VII-lea în privinţa războiului / 126
IV.3. Culmea puterii papale / 131

V. CRUCIADELE CREŞTINE ŞI NOŢIUNEA DE RĂZBOI SFÂNT / 135
V.1. Reconquista iberică / 138
V.2. Pelerinaj şi recucerire creştină - Cruciadele creştine / 146
V.3. Cruciada a IV-a - cucerirea Constantinopolului de către cruciaţi / 168
V.4. Importanţa ordinelor militare în războaiele religioase / 181
      V.4.1. Ordinul Templierilor / 185
      V.4.2. Ordinul Ospitalierilor sau Ioaniţilor / 194
      V.4.3. Ordinul Teutonilor / 198

VI. MOMENTUL CĂDERII CONSTANTINOPOLULUI ŞI SITUAŢIA BISERICII ORTODOXE ÎN IMPERIUL OTOMAN / 204
VI.1. Căderea Constantinopolului sub turci (1453) / 204
VI.2. Raporturile Bisericii Ortodoxe cu Imperiul Otoman (după 1453) / 213
VI.3. Biserica Ortodoxă în celelalte state ortodoxe (Principatele Române, Rusia, Serbia, Bulgaria) / 221
VI.4. Metode folosite de bizantini în relaţiile cu celelalte popoare şi state / 227
         VI.4.1. Diplomaţia bizantină  cale de rezolvare a conflictelor / 228
         VI.4.2. Convertiri cu sabia  / 233

VII. INCHIZIŢIA  FACTOR DE ERADICARE A ERETICILOR ŞI DE PĂSTRARE A SUPREMAŢIEI BISERICEŞTI / 235
VII.1. Problema războiului în învăţătura Bisericii Romano-Catolice / 235
VII.2. Instituţia inchiziţiei în Biserica Romano-Catolică / 238
          VII.2.1. Apariţia inchiziţiei şi efectul ei în viaţa Bisericii şi a societăţii / 239
          VII.2.2.  Erezia catară şi cruciada împotriva lor  / 248
VII.3. Ordine monahale ce au promovat şi întărit inchiziţia / 254
          VII.3.1. Ordinul franciscanilor / 255

          VII.3.2. Ordinul dominicanilor / 258 

          VII.3.3. Ordinul iezuiţilor / 260

VIII. REFORMA ŞI APARIŢIA STATULUI MODERN / 264
VIII.1. Ideea autorităţii şi a războiului la prereformatori şi reformatori / 264
VIII.2. Războiul dintre catolici şi hughenoţi / 272
VIII.3. Implicaţiile religioase ale războiului de treizeci de ani / 274

IX. O EVALUARE ACTUALĂ A IMPLICAŢIILOR RELIGIOASE ÎN ISTORIA LUMII / 280
IX.1. Situaţia din Iugoslavia / 281
IX.2. Războiul confesional din Irlanda / 283
IX.3. Situaţia din Orientul apropiat şi Israel / 285
IX.4. Fundamentalismul religios  ameninţare la adresa păcii şi motiv al confruntărilor religioase  / 286

CONCLUZII / 289

ANEXA 1 / 293

ANEXA 2 / 294

ANEXA 3 / 296

ANEXA 4 / 301

ANEXA 5 / 305

ANEXA 6 / 310

ANEXA 7 / 313

ANEXA 8 / 317

BIBLIOGRAFIE / 320