Autobiografia detentiei Galinei Raduleanu se inscrie in randul marturiilor de viata ale patimitorilor care au biruit lucrarea satanica a unui regim politic cu tentacule ce ne impresoara si astazi. Mult „cosmetizate”, desigur.
Finalul acestei carti pare a fi unul trist. Eliberata de la inchisoarea din Oradea, autoarea traverseaza Tara fara vlaga. A fost oare, stoarsa, secatuita, la cei 30 de ani pe care ii are? Trenul o poarta prin campii, prin vai, dar ea nu mai tresalta nici macar la vederea inaltimilor muntilor. Pofta de viata parca a pierdut-o. Ce altceva s-ar putea crede atunci cand acasa, la Chitila, langa Bucuresti, la intampinarea mamei-preotese, gandeste: „Cine-i femeia aceasta batrana care plange?”. Dar viata Galinei Raduleanu a curs si curge in continuare si astazi, dupa inca 50 de ani! Cu bune si rele, cu alte incercari si capcane, dar peste toate, cu mangaieri si bucurii recunoscute a fi Purtarea-de-grija a lui Dumnezeu.
Cunosc si amintesc trei doar din implinirile pe care le voise cu mult dor in tineretea-i mutilata si pe care le-a dobindit, in cele din urma: s-a casatorit, a vazut lumea, a practicat medicina. Binecuvantarea la Taina Nuntii a primit-o, impreuna cu unul dintre luptatorii greu incercati la Canal, Pitesti si Aiud [Puiu Giosan, n.n.]. A calatorit, dupa 1990, desigur, asa cum visa, pana in Bolivia, Mexic, Egipt sau India. A fost medic psihiatru la unul din marile spitale bucurestene, slujind aici oamenilor bolnavi pana in anul 2007, la varsta de 73 de ani! Cine este invingatorul, asadar? Sistemul super-tehnologizat sau omul credincios, „atletul lui Hristos”?
Meditand in urma lecturarii acestei carti, multi vor fi tentati sa se recunoasca a fi si ei, astazi, prizonierii formelor vremelnice de opresiune politico-economica. Sau de oricare alta natura. Existenta doamnei Galina Raduleanu, insa, asemenea pildei vietii tuturor marturisitorilor, mucenici sau eroi, poate fi un reazim si o incurajare pentru cel care se crede a fi in „prapastie”, cea sufleteasca, mai intai de toate.
Omul Galina Raduleanu este, indraznesc sa afirm cu dragoste si tarie, un biruitor. Nadajduiesc ca tot asa sa fie si in Ceruri, dupa trecerea din viata aceasta, prin poarta mortii.
Pentru ca, asa cum experienta de Viata ne-o arata, din mormanele de gunoi mijeste floarea cea inmiresmata. Caut-o, culege-o si pune-o in glastra inimii tale, cititorule!
Pr. Tudor Peiu
CUPRINS
Harta site