Numărat, cântărit, împărțit

Interzicerea credintei in Dumnezeu cel Adevarat, in perioada comunista, ne-a influentat existenta mai mult decat credeam. Pentru multi dintre noi, Dumnezeu este o idee, nu Persoana. O filozofie, nu Realitatea. Renegandu-L pe El, ne negam pe noi.

Astazi, acceptam cu atata usurinta, ca popor, sa ne vindem sufletele in numele oricarei ideologii mincinoase, straine de noi insine. Atei, liber-cugetatori, ghicitori in stele, vanzatori de iluzii, tot felul de rataciti afirma, cu tupeu, ca Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, nu exista. Ca este o inventie a religiei pentru a controla oamenii. Adepti ai doctrinelor intunericului se ridica in public si indraznesc sa-L nege pe Dumnezeu, sustinand suprematia „maimutei". Lanseaza acuzatii fara precedent la adresa Bisericii noastre drept-maritoare, acuzand-o de regres, limitare, inchistare si dictatura. Si noi nu ne revoltam, nu reactionam, nu ne pasa, ba chiar tindem sa le dam dreptate. Dormim linistiti, sperand ca tocmai tradatorii sa ne aduca „bunastarea, dreptatea si pacea". Nu ne respectam valorile! Nu le mai definim in noi insine, nu vrem sa le mai cunoastem! Altii stabilesc „valorile" la care trebuie sa ne inchinam!

Ioana Georgescu