Teologia patristica

Traducere din neogreaca si studiu introductiv de pr. dr. Gabriel Mandrila

Părintele Ioannis Romanides s-a născut în anul 1927. Este absolvent al Facultăţii de Teologie „Sfânta Cruce” din Boston (1949), al Facultăţii de Teologie a Universităţii Yale (Yale University Divinity School 1954); a urmat cursuri de specializare atât la Seminarul Sf. Serghie din Paris (1954-1955, sub îndrumarea lui John Meyendorff), cât şi la Seminarul Sf. Vladimir al Universităţii Columbia (sub îndrumarea părintelui G. Florovsky), fiind doctor al Facultăţii de Teologie a Universităţii Naţionale Kapodistria din Atena (1957) şi al Facultăţii de Teologie a Universităţii Harvard din America (School of Arts and Sciences). A fost profesor al Facultăţii de Teologie Holy Cross Brookline (1958-1965) şi al Facultăţii de Teologie a Universităţii Aristotelice din Thessalonic (1970-1984), predând totodată, în calitate de visiting professor (din 1970) şi la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ioan Damaschin” de la Balamand.

Şi-a pus amprenta asupra generaţiei sale nu doar prin „ascetismul” şi „nebunia” lui pentru Hristos, ca un autentic «călugăr, în sensul strict al cuvântului, hrănit cu Sfinţii Părinţi şi cu sfânta viaţă liturgică a Bisericii Ortodoxe, lăudându-L pe Dumnezeu „de şapte ori pe zi”» (monahul Theoclit Dionisiatul), ci mai ales prin „devoţiunea lui absolută pentru ideea de teologie patristică” (G. Metallinos).

Opera sa, care a marcat hotărâtor procesul spiritual al reîntoarcerii la Tradiţia Părinţilor şi al redescoperirii sensului Teologiei Patristice autentice, fiind asemenea „unei pietre de poticnire, este şi va rămâne nu doar o piatră de hotar pentru revenirea teologică a deceniului şaizeci, ci şi o unitate de măsură a celei mai curate ortodoxii bisericeşti” (Chr. Yannaras).