Singura nădejde a celui ce a păcătuit după Botez este pocăinţa sinceră. Dăm slavă lui Dumnezeu pentru aceasta! Slavă lui Dumnezeu, că nu am pierit cu totul, noi, păcătoşii!
Ne-a mai rămas o nădejde.
Nu a secat mila lui Dumnezeu.
Încă se propovăduieşte păcătoşilor pocăinţa.
Încă se binevesteşte celor săraci.
Încă se revarsă peste tot mila Împăratului ceresc.
Încă nu s-au închis porţile iubirii de oameni;
Harul lui Dumnezeu Se dăruieşte tuturor.
Încă se propovăduiesc Evanghelia şi Mielul lui Dumnezeu, Care a ridicat păcatul lumii.
Încă se vesteşte împărăţia lui Dumnezeu, încă se izbăvesc creştinii care se pocăiesc; intră în împărăţia lui Dumnezeu vameşi şi desfrânaţi, curăţiţi de lacrimile pocăinţei.
Încă de oameni iubitorul Dumnezeu îi cheamă şi îi aşteaptă lângă El pe toţi apostaţii, cărora le făgăduieşte mila Sa.
Să ne revenim, aşadar, şi, „înviaţi”, să grăbim spre Tatăl nostru şi să-î spunem cu smerenie şi inimă zdrobită: Tată, am greşit la cer şi înaintea Ta. Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul Tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii Tăi (Luca 15, 18-l9).
Revista ortodoxă
