Comentariu la Apocalipsă

Editia a II-a Extras din Introducere, I. Ce fel de carte este Apocalipsa Ultima carte a Noului Testament se numeste “apocalipsa” (I, 1). Aceasta nu inseamna numai ca respectiva carte descopera ceva secret, ca scoate la lumina ceva ce este ascuns. Denumirea in sine arata cititorilor ca aceasta carte apartine unui gen literar sau unei categorii de carti aparte, pe care contemporanii Sfantului Ioan Evanghelistul le numeau “apocalipse” –produse ale literaturii apocaliptice iudaice. Care este marea taina pe care aceste carti o descopera? Este mai ales timpul, deci cand, si imprejurarile, deci cum, Dumnezeu, dupa ce a lasat lumea sa fie supusa diferitelor imperii militare (persi, greci, romani), va instaura definitiv stapanirea si Imparatia Sa in lume si in istorie, spre usurarea si bucuria “celor drepti”, conform fagaduintelor si profetiilor din Vechiul Testament. [...] Extras din Introducere, IV. Despre continutul si izvoarele cartii. Despre problema interpretarii cartii. Apocalipsa ca pareneza sau mangaiere O analiza mai extinsa a continutului nu poate fi facuta intr-o intoducere, de aceea ne vom limita la o schema prin care sa urmarim desfasurarea gandirii autorului. Continutul Apocalipsei ar putea sa fie prezentat dupa cum urmeaza: I Prolog la intreaga carte si la scrisorile catre cele sapte Biserici (cap. 1); II Cele sapte scrisori: trecerea in revista si constatarea situatiei acestora de catre Mantuitorul Hristos; cat de bine cunoaste prezentul Bisericilor, la fel de bine cunoaste si viitorul acestora (cap. 2-3); III Slavirea (acclamatio) lui Hristos in timpul Liturghiei ceresti ca Judecator la judecata cea de pe urma si Cel ce implineste planul lui Dumnezeuin ceea ce priveste viitorul lumii (cap. 4-5); IV Deschiderea in cadrul liturgic a celor sapte peceti si cele sase trambite ale plagilor precum si judecata premergatoare a umei lumi care ramane pana la urma nepocaita (cap. 6-9); V Evenimente de trecere spre lupta finala a satanei impotriva Bisericii, pe care o vesteste a saptea trambita (cap. 10-11); VI Atacul final al balaurului sau al fiarei impotriva Bisericii si uciderea celor 144 000 de sfinti (cap. 12-14); VII Contraatacul lumii ceresti, dumnezeiesti cu cele sapte cupe ale plagilor sau pedepselor celor de pe urma sfarseste prin distrugerea centrului de putere al cetatii desfranate a Babilonului si prin nimicirea eshatologica a ostilor acesteia de catre Mesia si oastea mesianica (cap. 15-19); VIII Diferite imagini privind judecata din urma si starea de fericire a dreptilor (cap. 20, 1-22, 5); IX Epilog (cap. 22, 6-21).