Părintele Arsenie Boca: Chemarea la Înviere

DESTĂINUIRE

După învierea ta tânjeşte Iisus.
Ce însemnează aceasta n-ar putea
să ţi-o spună mai bine decât înşişi
cei ce au înviat din moarte sigură,
ca dintr-un vis urât.

Părintele Arsenie Boca

În ultimul veac, din ce în ce mai mulţi catolici, protestanţi şi neo-protestanţi din Europa apuseană sau din America, ori chiar oameni crescuţi în credinţe necreştine, au descoperit dreapta slăvire a lui Dumnezeu: Ortodoxia. Aceste prefaceri lăuntrice, ale celor care au aflat calea mântuirii, rămân adesea necunoscute, căci se fac fără surle şi trâmbiţe.
Noii veniţi în Biserica lui Hristos au o râvnă mare în a se adăpa de la Izvorul vieţii şi o conştiinţă mai limpede a comorii duhovniceşti pe care Tradiţia a păstrat-o şi o îmbogăţeşte neîncetat. Noi, cei care ne-am „născut” ortodocşi şi avem în urma noastră un şir lung de înaintaşi ce au crezut şi au slujit drept lui Dumnezeu, ne mulţumim cu puţin, deşi avem totul la îndemână: biserici, mănăstiri, preoţi, Sfinte Taine, cărţi, cuvioşi şi mucenici care au dat mărturie pentru Adevăr în zilele noastre.
Maria Ballasch şi Ekaterina Roth, împreună cu familia lor, saşi din Ruşciori – Sibiu, au avut fericirea de a cunoaşte doi uriaşi ai Duhului: ieromonahul Arsenie Boca şi preotul Miron Mihăilescu. Pe Părintele Arsenie l-au cercetat de zeci de ori pentru sfat şi îndrumare, în vremea când picta biserica „Sfântul Nicolae” din satul Drăgănescu. Preotul Miron Mihăilescu de la Ocna Sibiului le-a fost călăuză şi duhovnic. Sub înrâurirea lor au îmbrăţişat Ortodoxia.
Hrana duhovnicească pe care au primit-o de la prietenii lui Dumnezeu ne este acum împărtăşită, căci „bine e ca lucrurile lui Dumnezeu să le descoperi şi să le lauzi” (Tobit 12, 7).

Ion Costin Manoliu