Acest nou volum aparținându-i părintelui Adrian Agachi reunește, asemenea celui precedent, texte cu reflecții asupra unor valori și practici creștine, publicate în cadrul secțiunii Patristica a cotidianului Ziarul Lumina al Patriarhiei Române, în perioada 2009-2012.
Sunt valori care cunosc repetate și rodnice apropieri de repere clasice, înăuntrul a ceea ce, în pagini ale cărții, e notat ca „umanism creștin”. Este anume luat aici în considerare Fotie, patriarhul Constantinopolului, care evaluează îndeaproape și adesea pe un ton dezaprobator conținuturi hagiografice sau epistolare. Autorul așază un accent asupra faptului că, în rânduri pe care Fotie i le transmite țarului bulgar Boris, invocarea unor izvoare ale culturii clasice prevalează față de recursul la referințe patristice. O pondere însemnată a unor semnificații filosofice și literare grecești sau latine e de regăsit și în scrieri ale unei alte personalități amintite aici, Sfântul Asterie al Amasiei. Cu toată acea trăsătură a creațiilor sale, varii teme asupra cărora se oprește îl vădesc, cum părintele Agachi subliniază, a fi un important moralist creștin.
Morala creștină, cutume și atitudini decurgând din ascultarea de principiile ei, după cum și particularități ale dogmei, dau conținut și Epistolei către Diognet, al cărei autor nu e cunoscut. Destinatarul făcea parte din rândurile aristocrației romane și manifesta interes pentru învățăturile Mântuitorului Iisus Hristos. Mărturisește însă că unele aspecte ale acestora nu îi erau încă pe deplin limpezi, încât solicită deslușiri. Asimilarea învățăturilor creștine și interiorizarea unei dispoziții prielnice rugăciunii sunt vizate și de Tradiția Apostolică, operă a Sfântului Ipolit al Romei. De aici, aflăm că mijloace înspre acele scopuri erau, în primele secole creștine, cateheza și lectura. Li se pot adăuga imnele liturgice, al căror fond teologic le era accesibil și celor mai puțin educați, nepresupunând dificultăți de apropriere. Evocate în volum sunt cele ale Sfântului Ambrozie al Milanului.
Iar rugăciunea, unul dintre scopurile tocmai amintite, poate, așa cum arată Sfântul Marcu Ascetul, să constituie, prin cuvintele ce o alcătuiesc, la rândul ei un mijloc, anume unul destinat a servi combaterii ereziilor. Specific, Sfântul Marcu Ascetul are în vedere rugăciunea inimii, în al cărei fond sesizează o netă infirmare a ereziilor vremii de început a creștinismului.
Harta site