Psihodrama

CUPRINS

Introducere: Psihodrama în științele umane

Partea întâi
Istoria psihodramei

CAPITOLUL I. De la teatrul spontan la teatrul terapeutic

CAPITOLUL II. Introducere în psihodramă și în conceptul de spontaneitate creatoare
Definiții
Ce este psihodrama?
Grupul
Spontaneitatea
Condițiile unei ședințe reușite, care acționează în profunzime

Partea a doua
Tehnica psihodramei

CAPITOLUL III. Câteva aspecte tehnice
Generalități
Instrumente
Cine interpretează?
Forme de producție sau de acțiune dramatică
Organizarea ședințelor

CAPITOLUL IV. Punerea în mișcare și apariția protagonistului
Considerații generale
Diversele forme de punere în mișcare
Modalități de punere în mișcare
Agenții punerii în mișcare

CAPITOLUL V. Acțiunea
Pregătirea protagoniștilor pentru acțiune
Jocul dramatic, producția

CAPITOLUL VI. Participarea auditoriului, ecourile grupului, revenirea la grup
Scopurile revenirii la grup
Ecouri personale
Discutarea sesiunii

Partea a treia
Observarea unui grup și exemple de psihodramă

CAPITOLUL VII. Probleme și implicații ale observației în grupuri
De ce să observăm?
Dificultățile observației
Obiectivitatea în observare este posibilă în științele umane?
A fi implicat fără a te implica
Ce grupuri observăm în psihologia socială și în terapia de grup?
Observarea grupurilor de formare sau grupurilor de sensibilizare
Exemple de observare

CAPITOLUL VIII. Câteva exemple de psihodramă

CAPITOLUL IX. 130 de tehnici clasice de psihodramă

Glosar de concepte și câteva tehnici psihodramatice dezvoltate de Moreno și de psihodramatiști americani și francezi

Concluzie
Postfață la prezenta ediție
Câteva referințe istorice referitoare la psihodramă
IAGP – Asociația Internațională de Psihoterapie de Grup
Istoricul începuturilor psihodramei în Franța și în Europa de Vest
Lista „directorilor de psihodramă“ de la Institutul Moreno (1968)

Anne Ancelin Schützenberger a creat două mari școli: Școala Franceză de Psihodramă și metode de grup și Școala de Psihogenealogie Clinică Anne Ancelin Schützenberger. Publicațiile sale au la bază lucrul practic cu pacienții. Din 1970, începe să se formeze în metodele complementare de tratare a cancerului și de asistență psihologică a bolnavilor și a familiilor acestora. În 1985, publică Mă vindec: ghid în ajutorul bolnavilor de cancer și se ocupă de pacienți oncologici în fază terminală, dintre care unii încă mai trăiesc.

În calitate de profesor emerit, Anne Ancelin Schützenberger a coordonat mai bine de patruzeci de ani laboratorul de cercetare în psihologie socială al Universității din Nice. În plus, a susținut conferințe și a activat ca formatoare de specialiști pe toate continentele. Începând din anii ’70, a fost consultant al Națiunilor Unite.

Anne Ancelin Schützenberger a colaborat timp de peste 20 de ani cu Jacob L. Moreno, fondatorul psihodramei, fiind considerată o adevărată pionieră a acestei metode de terapie în Europa, cu o contribuție covârșitoare la dezvoltarea și popularizarea ei.

Este autoarea cărților: Psihogenealogia și rănile din familie, Copiii bolnavi de părinți, Cum să treci peste doliu, Mă vindec: ghid în ajutorul bolnavilor de cancer, Limbajul secret al corpului și Bucuria de a trăi.