În cadrul sintezei neopatristice şi al mişcării liturgice realizate la începutul secolului al XX‑lea în teologia ortodoxă, părintele Alexander Schmemann este considerat unul dintre cei mai avizaţi teologi ortodocşi ruşi şi unul dintre cei mai reprezentativi artizani ai sintezei dintre dogmatică şi cultul ortodox. El rămâne în spaţiul teologiei contemporane unul dintre cei mai mari liturgişti ortodocşi şi poate unul dintre cei mai profunzi teologi creştini, care a reuşit să răspundă la provocările şi la problemele spirituale ale modernismului şi postmodernismului. Opera sa liturgică şi teologică poate fi asemănată cu o Liturghie neîntreruptă, ce se întinde peste toate veacurile creştine, pe care a slujit‑o cu toată viaţa, energia şi mai ales cu iubirea sa nemărginită pentru ceilalţi şi cu o smerenie adâncă înaintea lui Dumnezeu Cel în Treime, în Biserica preaslăvită a lui Hristos.
Harta site