Neopatristica

„Criza contemporană e multiplă și grea ca niciodată. Asistăm – dar nu suntem simpli asistenți – ci participăm cu nervii plesnind de încordare la toate falimentele. Ele sunt în jurul nostru și sunt în noi; ne copleșesc rostogolindu-se în prăbușiri de catastrofă. Un sentiment penibil, de final, ne apasă și ne contrariază opacitatea perspectivelor. E ca un vis când te cufunzi în mlaștina gelatinoasă și nu-i nicio creangă deasupra să-ți agăți de ea deznădejdea ori spaima. E criză spirituală? E criză politică? E criză economică? E fiecare în parte și toate deodată. Oamenii de elită, setoși de unitatea superioară a spiritului, o caută cu ardoare în sistemele filosofice și n-o mai găsesc. E drept că lumea de azi e plină de filosofi; dar nicio gândire nu se ridică imperială și dominatoare să pună ordine și unitate în confuzia și în diversitatea dezolantă a sistemelor. Ele se contrazic și se reduc cel mai adesea la o ciocnire de cuvinte goale și sterpe de sens. Ai zice că filosofii se joacă de-a ouăle roșii cu sistemele lor. Iar în ansamblu, filosofiile timpului nostru, izbite în contradicții, au aspectul unor dezastre de cale ferată, în urma cărora rămân pe liniile moarte osaturile vagoanelor sfărâmate unele de altele… Înlăuntrul fiecărei țări – și în special la noi – partidele se sfâșie între ele și se discreditează reciproc; la rândul său, fiecare partid se fărămițează în lupte intestine și se macină în bănuieli și grupulețe. Procesul de descompunere se prelungește între inși, transformând relațiile în dușmănii de moarte… Bizuindu-se pe singurele sale puteri, omul modern s-a crezut un stăpân și n-a ajuns decât un salahor covârșit de propriile-i isprăvi ca „ucenicul vrăjitor” al lui Goethe, care știa formula dezlănțuirii elementelor, dar uitase pe aceea a domolirii lor… Reîntoarcerea la sensul divin al vieții e singura putință a eliberării din infernul contemporan. Și acest secret nimeni altul nu-l deține decât Cel care a biruit moartea și infernul înviind din mormânt.”

„Irod nʼa murit. Irod trăiește. El sʼa multiplicat prin veac în măsura în care creștinismul a cucerit marginile pământului. Irod înseamnă tăgada violentă a lui Iisus Hristos… În timpurile moderne, el a fost mai puțin împărat și mai mult filosof…”

Academicianul Nichifor CRAINIC (1889-1972)