Strapungeri

Așa se face că, la ceva vreme după ce a scris povestirea, a trăit o experiență unică. După părerea lui, secvențele nu au venit întâmplător una după cealaltă. Și-a închipuit că ajunge într-o lume cu totul străină de ce știa până atunci, dar, mai mult de atît, dincolo de închipuirea plăcută era dorința fierbinte de-a avea loc o schimbare concretă în viața lui și de-a nu mai vedea zi de zi aceleași locuri. Iar răspunsul care a fost? S-a pomenit într-o altă zi, nu foarte departe în timp de ziua sau noaptea cînd scrisese povestirea, că nimeni din jur nu-l mai cunoaște. În povestire spusese că el nu mai cunoaște nimic din jur, acum roata se întorsese și el nu mai era recunoscut.