Cartonată
Teologul Dumitru Stăniloae, în lucrarea sa Viața și învățătura Sfântului Grigorie Palama, vorbind despre Tratatul III din Triada I, arată în învățătura Sfântului (p. 323) această importanță a înțelegerii lucrării harului:
„A zice ceva despre Dumnezeu și a fi împreună cu Dumnezeu nu e același lucru. A dobândi însă pe Dumnezeu în noi și a petrece în curăție cu El, și a ne amesteca cu lumina cea preacurată, pe cât poate firea omenească, e cu neputință dacă, pe lângă purificarea prin virtute, nu ieșim din noi sau, mai bine zis, nu ne ridicăm deasupra noastră (…). Astfel intrăm în neștiința cea mai presus de cunoștință și ne umplem în ea de splendoarea atotstrălucită a Duhului, ajungând să privim nevăzut bunurile lumii nemuritoare.”
Sfântul Grigorie Palama direcționează teologic foarte precis cum trebuie abordată problema comuniunii, a harului, a găsirii direcției teologice în comuniunea cu divinitatea, în validarea corectă a acestei experiențe. Acest punct, diferența între discursul teoretic despre divinitate și accesibilitate, este unul fundamental în înțelegerea de fapt a propunerilor cultelor. Sfântul Grigorie Palama arată în teologia sa diferența între discursul despre Dumnezeu și comuniunea autentică. În paginile lucrării menționate sunt regăsite ușor mărturia comuniunii taborice și experiența luminii, ca fundamente pentru discursul teologic autentic. Acestea sunt totdeauna elementele fundamentale ale logicii teologice, recunoscute și arătate de teologii Bisericii, păstrate ca elemente fundamentale, în care se verifică și se validează întreaga experiență cultică, comuniunea.
Volumul tratează punctul fundamental în discuția între confesiuni despre teologia harului, acela al caracterului necreat (creat, în alte confesiuni). Am tratat doar acest punct, considerând că este punctul fundamental din această discuție, restul fiind consecințe legate de acesta.
La fel, volumul aduce o discuție despre mărturia specifică a Ortodoxiei, catolicismului și protestantismului cu privire la har și comuniune. Pentru a putea discuta despre har și comuniune, aceste două direcții trebuie explorate, discuția despre harul necreat (creat, în catolicism) și despre tipologiile de mărturie a harului și comuniunii, găsite în confesiuni.
Doru Nastasă, București, 2022
Cuprins
Cuvânt înainte. 9
I. Mărturiile confesiunilor creștine pentru comuniune și har 11
1. Despre mistică și suprafiresc, legitime și nelegitime. 11
2. Mărturia confesiunilor {C}18{C}{C}
Mărturia Protestantă. 18
Mărturia Catolică. 29
Mărturia Ortodoxă. 46
II. Ce este Harul? Argumentul Harului necreat-creat în Ortodoxie și Catolicism 63
1. Introducere. {C}63{C}{C}
Structurarea argumentului în discuția despre har 63
Împărtășirea de Sine a lui Dumnezeu în har 79
Ce este Harul? 81
2. Primul pas al argumentului: punctul de plecare, premise {C}84{C}{C}
Categoriile de informații pe care le avem despre har 84
Premisele informaționale și informațiile lipsă din teza catolică harică 87
Criteriul necesității unității principiale, a existenței unei „esențe necreate împărtășite”, venite din modelul unirii intratrinitare în esență. Principiul unirii, anunțat în modelul de unitate al divinității cu umanitatea 113
Construirea în teza catolică a unei poziții pentru divinitate, transformând simplitatea Ființei dumnezeiești în izolare existențială. Silogismul catolic al „izolării” 120
3. Al doilea pas al argumentului: construirea argumentului {C}134{C}{C}
Cum sunt construite argumentele ortodox și catolic pentru teologia harului necreat? 134
4. Al treilea pas al argumentului: consecințe teologice. {C}151{C}{C}
Legătura harului cu Ipostasurile Treimii 151
Harul creat catolic devine o materie spirituală care e numită dumnezeire, fără un principiu de legătură cu divinitatea. 156
Neo-arianismul catolic, consecință a harului creat 174
5. Cum trebuie construită o teologie a harului? 182
6. Concluzii. Impactul tezei Sfântului Grigorie Palama asupra catolicismului 194
III. Cum sunt Harul și Comuniunea în confesiuni? 201
1. Experiența harului în Biserică. {C}201{C}{C}
Introducere. 201
Experiența Bisericii este experiența Taborului, a Schimbării la față, a Schimbării și luminării omului prin Hristos 212
Harul, experiență reală, simțită, conștientizată. Ridicarea firii și transformarea lăuntrică în har 220
Comuniunea cu cealaltă lume, cu sfinții lui Dumnezeu. 245
2. Lucrarea pseudoharului în confesiunile neortodoxe. 249
Catolicismul nu are o experiență a harului 256
Prezumția protestantă a Duhului Sfânt 257
Modelul protestant de comuniune. 264
Claritatea adusă de Duhul Sfânt nu poate fi găsită în teologia și profețiile niciunei alte confesiuni 273
3. Validarea experienței comuniunii și a harului 276
Înșelarea demonică. Mistica halucinațiilor demonice. 280
Mistica pioasă catolică, exemplu de mistică greșită. 297
Teologia duhurilor și mistica greșită în protestantism.. 300
4. Concluzii {C}313{C}{C}
IV. Dumnezeu este lumină. 323
Bibliografie. 331
Revista ortodoxă
