Cartonată
Volumul dorește să aducă o discuție despre protestantism și unitatea creștină, într-o analiză și construcție a unui argument ortodox asupra asumării unității de către protestantism în Ortodoxie. Ortodoxia trebuie să aducă pentru protestantism o analiză a acestuia raportat la unitate, în contextul discuției despre unitatea creștină. Pentru a discuta despre protestantism și unitate trebuie explicat ce este unitatea-întregul și, în acest context, trebuie poziționat protestantismul.
Lucrarea analizează câteva puncte principale care rup protestantismul de unitatea creștină, încercând să arate, într-o manieră nouă, importanța tratării corecte a acestora. Își propune să recapituleze punctele principale din discuția dintre Ortodoxie și protestantism, problematizând atât abordarea ortodoxă, cât și abordarea protestantă, urmărind să cuprindă precis unde este diferența între cele două abordări. Arată în special poziția de antiteză a protestantismului, venită din crearea unei antiScripturi în Scriptură. Sfântul Iustin Popovici arată acest concept de antiteză în „antibiserica” menționată anterior, concept fundamental pentru ce este protestantismul astăzi: o antibiserică, o antiteză creștină deplină. Iar Alexei Homiakov spune, în discuţia despre protestantism, că este o „negare a altei lumi”.
Lucrările pentru unitatea creștină urmăresc direcțiile majore care să ofere un cadru general de discuție pentru subiect, adică o înțelegere a contextului discuției despre unitatea creștină, a poziției ecumenice, a necesităților teologice, a necesității de progres. Sunt o referință și un punct de pornire pentru discuția despre Ortodoxie, unitatea creștină și asumarea unității creștine în Ortodoxie. Oferă o direcție mult necesară Bisericii în această discuție despre unitatea creștină, ceea ce este cu mult mai important decât eventualele probleme.
Nu se mai poate amâna discuția autentică a Bisericii asupra unității creștine. Consider că lucrările ajută mult în a progresa în această discuție, cu toate limitările asumate ale acestora. Teologia și viziunea propusă în lucrări pentru unitatea creștină trebuie adusă în sobornicitatea Bisericii, pentru ca direcțiile propuse (nu eventualele erori) să fie discutate. Pentru că Biserica nu mai poate suporta amânare pe această temă a unității creștine, trebuie înaintat pe acest subiect şi nu amânată discuția la nesfârșit.
Doru Nastasă, București, 2022
Cuprins
Cuvânt înainte 9
I. Problema Unității Creștine 11
1. Analiza problemei unității în protestantism 11
II. Protestantismul, din perspectiva Unității Bisericii 29
1. Cunoașterea. Autoritatea Scripturii. Sola Scriptura 30
Interpretarea Scripturii. Biserica, subiectul interpretării, și Scriptura, obiectul interpretării 31
Natura informației Scripturii 43
Autoritatea Scripturii. Nivel de corectitudine și nivel de completitudine 55
Cunoașterea, proces în timp de asumare informațională 62
Tradiția. Unitatea și identitatea între Tradiție și Scriptură. Tradiția Protestantă 66
Cunoașterea antitetică protestantă 77
Sola Scriptura sau reducerea Duhului la tăcere în istorie 88
2. Identitate și legitimare retorică 94
3. Protestantismul nu are o identitate teologică 109
4. Sinodalitatea, dogma și anatema, parte a identității Bisericii 113
5. Absolutismul existențial al Sola-urilor 119
6. Ființa Bisericii în Protestantism 121
7. Structura organizațională a Bisericii 128
8. Importanța Tainelor 157
Împărtășirea 158
Botezul 168
9. Mântuirea protestantă prin gând-convingere 180
Introducere 180
Iubirea, unitatea și legea iubirii-asemănării, fundamentele discuției despre mântuire 182
Mântuirea în participare 185
Mântuirea ca stare existențială 192
De unde pornim în discuția despre mântuire? De la păcat sau de la iubire? De la cădere sau de la îndumnezeire? 197
Ce sunt Pildele? Cum este judecata omului? 204
Conceptul protestant de absolvire-justificare 221
Catolicismul și protestantismul schimbă sensul și criteriul legii, de la o lege a iubirii-asemănării, a persoanei, la un sistem tranzacțional, impersonal 231
Cele două credințe protestante, credința aresponsabilă (convingerea) și credința biblică. Silogismul „credinței” protestante 248
Alterarea în protestantism a noțiunilor biblice lege, credință, responsabilitate, mântuire. Terminoteologia 254
Mântuirea protestantă ca simplă convingere. Protestantismul nu este o credință, este o simplă invocare a lui Dumnezeu 262
Corespondentul juridic al mântuirii protestante, ca simplă asumare declarativă, incompatibil cu conceptul biblic de lege 267
„Crede și te vei mântui”, este un îndemn la nădejde, nu este o definire a mântuirii. Nu este într-un context axiologic eclesiologic 268
10. Cinstirea Maicii Domnului 274
11. Cinstirea icoanelor 307
12. Contribuția în comunitate. Zeciuiala 315
13. Criteriul opționalității Scripturii. Suficientul și ne-necesarul Scripturii în protestantism 325
14. AntiScriptura Protestantă 329
15. Teza teologică protestantă, antiteză a actului istoric teologic de cinstire a divinității 354
16. Protestantismul, antiteză creștină 365
III. Unitatea Creștină 375
1. Unitatea Creștină în Identitatea Unică, în Ortodoxie 375
2. Următorii pași teologici în Ortodoxie cu privire la dialogul cu protestanții 377
IV. Ecumenismul ortodox nu a început încă în mod autentic 381
1. Starea teologică actuală a Ecumenismului 381
2. Necesitatea unei teze a unității creștine, susținută în Biserică 387
3. Fundația discuției despre unitatea creștină 389
4. Ecumenismul intern și evoluția internă a Ortodoxiei 391
5. Catedrala teologică a mântuirii neamurilor. Un plan de proiect pentru proiectul unității creștine 404
6. Unitatea creștină, sau călătorul căzut de astăzi, din pilda samarineanului milostiv 410
7. Concluzii 413
Bibliografie 414
Revista ortodoxă
