Vladimir Ghika (25 Decembrie 1873, Istanbul – 16 Mai 1954, Jilava, București) a fost un prinț, diplomat, scriitor, om de caritate, preot catolic român (biritual: latin și bizantin), nepotul lui Grigore Alexandru Ghica, ultimul principe al Moldovei. Tatăl lui Vladimir Ghika a fost Ioan Grigore Ghica, diplomat, ministru de externe și al apărării al României.
În 1902, după un misterios discernământ, pentru a fi „și mai ortodox” face profesiunea de credință catolică. Dorea să devină preot sau călugăr, însă Papa Pius al X-lea l-a sfătuit să renunțe la idee, măcar pentru o perioadă, și să se dedice apostolatului ca laic. Și-a desfășurat activitatea extraordinară în toată lumea, la București, Roma, Paris, Congo, Tokyo, Sidney, Buenos Aires…
Mai târziu, în glumă, Papa Pius al XI-lea îl va numi „marele vagabond apostolic”. În 7 Octombrie 1923 este sfințit preot la Paris de Cardinalul Dubois, arhiepiscopul locului. Sfântul Scaun i-a acordat la scurt timp după hirotonire dreptul de a celebra și în ritul bizantin. Întors în țară, se dedică operelor de caritate, înființând primul spital gratuit din România și prima ambulanță.
După venirea la putere a comuniștilor refuză să plece cu trenul regal. Este arestat la 18 Noiembrie 1952 sub acuzația de „înaltă trădare” și întemnițat la Jilava unde este bătut până la sânge, torturat. Un an mai târziu are loc procesul, iar în 16 Mai 1954 trece la cele veșnice din cauza tratamentului bestial la care a fost supus.
Monseniorul Vladimir Ghika a fost beatificat pe data de 31 August 2013, la București, în cadrul unei slujbe religioase solemne.
‒ Profesiunea de credință catolică… pentru a fi „și mai ortodox”
‒ Renunțarea la bogățiile lumii materiale și triplul jurământ – al sărăciei, castităţii şi ascultării
‒ Câteva documente de la Securitate
‒ Familia Ghica în căutarea numărului de aur și a lui Salvador Dalí
‒ Predica trimisului papal la beatificarea Monseniorului Ghika și următorii români cărora le va fi recunoscută sfințenia de către Vatican
Colecția SFINȚI, DUHOVNICI ȘI MĂRTURISITORI ROMNI (25 volume)
Despre români s-a spus, adesea cu o îndreptățire piezișă, că, bântuiți fiind de o toleranță ecumenică extremă, nu au o vocație mistică profundă.
Dar galeria Sfinților și Mucenicilor emblematici, a venerabililor Duhovnici și a marilor Mărturisitori români este mult mai complexă decât s-ar crede, fiind populată cu o mulțime de personaje excepționale, care s-au sacrificat pentru credință și neam, luminând un popor iubitor de Dumnezeu și tradiție creștinească.
Harta site