Viața și credința Părintelui Daniil Sandu Tudor de la Mișcarea Mistică Ortodoxă la Rugul Aprins (1896-1962)

Alexandru Teodorescu, preocupat de valorificarea energiilor mistice ale ortodoxiei, era cunoscut în perioada interbelică mai mult după pseudonimul literar Sandu Tudor. După năvălirea trupelor sovietice și instaurarea comunismului, acesta a ajuns lider al Asociației
„Rugul Aprins al Maicii Domnului” și călugăr (cu numele Agaton) la Mănăstirile Antim –București și Crasna – Gorj; după luarea schimei, a devenit ieroschimonahul Daniil (Sandu Tudor) de la Rarău – Fălticeni. Sandu Tudor s-a născut în capitala țării, București, în ziua de 24 decembrie 1896 (Ajunul Nașterii Domnului) și a murit ca un mucenic în temnița Aiudului, în ziua de 17 noiembrie 1962, trupul său fiind aruncat la Râpa Robilor.
În procesul grupului „Alexandru Teodorescu și alții” au fost condamnate 16 persoane: Pr. Ieroschimonah Daniil Sandu Tudor (Teodorescu), Pr. Alexandru (Adrian) Făgeţeanu, Pr. Benedict (Vasile) Ghiuş, Pr. Roman Braga, Pr. Sofian (Serghie) Boghiu, Pr. Felix Petre Dubneac, Pr. Arsenie (Anghel) Papacioc, Profesorul de fizică-chimie Alexandru Mironescu, medicul Gheorghe Dabija, Vasile Voiculescu, Pr. Dumitru Stăniloae, George Văsâi (student la Arhitectură), Şerban Mironescu (student la Filologie), Dan Grigore Pistol (student la Medicină), Nicolae Rădulescu (student la Arhitectură), Emanoil Mihăilescu (student la Arhitectură), George Văsâi (student la Arhitectură).
„Adevărul s-a întrupat și a umblat printre oameni, sub chipul omului. L-au atins cu mâinile lor de orbi, l-au privit cu ochii lor sterpi, l-au auzit cu urechile lor de morți. Și oamenii au răstignit adevărul și l-au ucis. Adevărul nu poate fi însă cu adevărat ucis, căci el
veșnic înviază. Și din învierea lui, apostolii, mărturisitorii și martirii, au văzut lumina adevărului. Și oamenii l-au numit Hristos, adică mântuitor. Poate fi altfel adevărul, decât mântuitor? Și a sunat adevărul acesta, al Bisericii, în inima omenirii întregi. Până acum, de
două mii de ani sună într-una, ca un ecou uriaș, cu bătăi de clopot milenar. Și a pătruns departe, până în miez de slovă și de gând, până la hotarele țărilor, din marginea pământului.” (Daniil Sandu TUDOR)