Pisica și îngerul

Și îngerașul îi zâmbi, luminos, pisicii. De căldura surâsului său, pisicuța începu să toarcă. Era prima oară că o făcea, de când i se îmbolnăvise stăpâna. Pentru că, de fapt, era prima dată când cineva îi dăruia iubire, de atunci. I-ar fi plăcut să-i dăruiască și ea ceva. Dar ce poate să dea o pisică, unui înger? Tot numai dragoste... Înaintă, timid, printre muguri și flori, și se cuibări lângă el. Îngerașul o înveli cu aripa stângă. Micuței îi era bine, 44îi era cald și nu-i mai era frică. Deloc, deloc. În depărtare, pădurile începeau să izvorască albastru. Nu peste multă vreme, copiii aveau să fie chemați în case, la cină, iar prunii, să rămână singuri, pe uliți, să se uite pe după porți și garduri.