„Dacă Dumnezeu, zidind pe Adam, l-a dus în rai ca să-l îngrijească și să-l păzească (Fc. 2, 15), prin urmare, cei care sunt găsiți vrednici de bucuria raiului nu pot rămâne nelucrători înainte de înviere, ci împreună cu puterile cele netrupeşti înalță cântări lui Dumnezeu. Întrucât fac aceasta, tot așa sunt trimiși ca să împlinească o lucrare folositoare și pentru alții.”
(Eustratie din Constantinopol)
Tratatul Despre starea sufletelor după moarte al preotului Eustratie din Constantinopol (secolul al VI-lea), cuprins între paginile acestui volum și publicat pentru prima dată într-o traducere modernă, este cea dintâi apologie pentru cultul sfinților pe care o cunoaștem. Eustratie a reușit să exprime într-un text bine structurat, pe baza Sfintei Scripturi și a scrierilor patristice și hagiografice, pe care a dovedit că le cunoaște în profunzime, toată învățătura Bisericii despre lucrarea sufletelor omenești după moarte și, plecând de la această credință, a reliefat amplu necesitatea cinstirii sfinților și a pomenirii celor adormiți. Mai mult decât un simplu florilegiu, avem în față o lucrare dogmatică, fundamentată pe hristologia și antropologia Sinodului al V-lea Ecumenic (553), izvorâtă dintr-o evidentă necesitate practică a Bisericii.
(Ierom. Arsenie Pohrib)
Harta site