Cunoasterea prin tacere vol. 2 - Tacerea artistica a omului

„Tăcerea ni se evidențiază ca fereastră prin care se arată și ne vorbește Ființa și, deși ușor, totuși, așa de bogat, concret și sigur încât îți vine să strigi: Doamne, Îți mulțumesc pentru liniștea asta, Îți mulțumesc pentru tăcerea Ta!Nici omul pe pământ şi nici Dumnezeu în cer nu sunt suverani prin minte ci prin inima lor. Numai prin minte, ei ar fi monştri: un monstru planetar şi un monstru universal. Ei sunt valoare şi frumuseţe prin inimă, pentru că inima este  nu numai sensibilitate, ci sensibilitate înţelegătoare. Adevărata cunoaştere nu este raţionarea ci infinitul sensibilităţii ca înţelegere. Niciodată nu va exista «taina» minţii dar totdeauna va fi taina inimii.Tăcerea este marea probă, marele examen, marele sfinx şi marele dascăl al vieţii. Ca mister şi abis al fiinţei, ea este asemenea muzicii sferelor şi întunericului supraluminos al lui Dumnezeu: pentru cei surzi inexistentă, pentru cei înţelegători asurzitoare. Fără tăcere, activăm şi reuşim numai la suprafaţa fiinţei; abia prin tăcere intrăm şi izbândim întru fiinţă.”