Imnele iubirii dumnezeiesti

Sfântul Simeon Noul Teolog – Imnele iubirii dumnezeiești, vol. 7

La cumpăna dintre primele două milenii creștine, a rânduit dumnezeiasca Pronie să strălucească în sânul Bisericii Răsăritene un mare luminător – Sfântul Simeon (949-1022), căruia Biserica i-a conferit ulterior supranumele de „Noul Teolog”, după ce îi numise „Teologul” doar pe Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan și pe Sfântul Grigorie de Nazianz (329-390). Prin acest fapt ea a învederat că toți acești trei Sfinți L-au făcut cunoscut celorlalți pe Dumnezeu într-un mod inegalabil, dar numai după ce ei înșiși fuseseră aduși la o măsură neasemuită a cunoașterii Lui.

La Sfântul Simeon, acest dumnezeiesc dor al cunoașterii interioare personale a lui Dumnezeu, împlinit printr-o trăire conștientă și simțită a negrăitei prezențe a lui Hristos ca Persoană atotmilostivă și infinit iubitoare în lumina necreată, este dominanta întregii sale vieți și învățături.

Cartea Imnele iubirii dumnezeiești, ultima și cea mai vibrantă dintre scrierile sale teologice, tradusă în limba română și amplu comentată de Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, dovedește cu prisosință acest adevăr.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel