Comoara pocaintei

Vai de oamenii care îndrăznesc să vorbească sau să scrie despre cele ce sunt peste puterea de înţelegere a minţii lor, fără împreună-lucrarea harului iluminator şi binefăcător al Duhului Sfânt. Aceştia se aseamană orbilor care vor să călăuzească alţi orbi printr-un loc primejdios, plin de gropi şi de capcane. Dacă nu vor urma cu supunere un îndrumător, care are ochii sănătoşi şi cunoaşte foarte bine drumul cu toate obstacolele sale, cu siguranţă vor cădea în vreo una din gropi. Aşadar nici eu, preapăcătosul, pentru că sufletul îmi este orb şi nu sunt luminat cu lumina duhovnicească, nu pot să-i îndrum pe alţii dacă nu am la rândul meu un îndrumător încercat şi iluminat, şi vorbesc aici de unul dintre părinţii înţelepţi şi înduhovniciţi ai bisericii noastre, adică de slăvitul arhiepiscop al Cretei, Sfântul Andrei Ierusalimiteanul. Îndrăznesc să mă adresez fraţiilor voastre pentru că îl am pe acesta dascăl şi îndrumător, prin troparele mântuitoare şi pline de har ale Canonului cel Mare. Şi chiar dacă nu am asupra mea Duhul Domnului, scriu despre Dumnezeu, despre înfricoşătoarea şi mântuitoarea dogmă a Preasfintei Treimi, aşa cum învaţă sfânta, apostoleasca şi soborniceasca noastră Biserică

Ioan Lindul, Arhiepiscopul Mirelor.