Despre cinstirea si canonizarea sfintilor dupa randuielile Bisericii

Prin canonizarea sfintilor se intelege asezarea in randul sfintilor a unor crestini trecuti din aceasta viata, care au stralucit prin credinta, prin traire cit mai desavarsita sau prin fapte care au atras proslavirea lor de catre Dumnezeu.

Pentru actul de instituire a cultului sfintilor, cuvantul canonizare nu s-a folosit decat mai tarziu, el avand in mod obisnuit intelesul de reglementare sau de punere in buna randuiala a oricaror lucrari pentru care aceasta era necesara, dar mai ales a avut intelesul de stabilire a bunei randuieli in viata bisericeasca, adica in relatiile dintre membrii Bisericii si in special in acelea dintre cler si credinciosi.

Dar el mai inseamna si randuirea sau inscrierea intr-o lista destinata sa pastreze evidenta unor anumite lucruri de importanta deosebita. Aceasta lista se numeste in mod obisnuit canon, de unde avem si numirile: canonul cartilor Sfintei Scripturi, canonul cantarilor sau slujbelor si altele. Pentru evidenta si cinstirea sfintilor, s-au alcatuit inca din Biserica primara liste, in care erau trecuti toti cei socotiti vrednici de aceasta cinstire.