Metafizica energiilor divine şi Schisma Bisericii reprezintă o inedită apariţie editorială în literatura filosofică şi religioasă contemporană ce provoacă gândirea cititorului prin miza temei şi valoarea argumentaţiei. Autorul, Prof. David Bradshaw (Universitatea din Lexington, Kentucky) ne invită la o călătorie prin istoria filozofiei şi a Creştinismului pentru a demonstra că prăpastia uriaşă care există momentan între Ortodoxie şi Creştinismul apusean (Catolicism şi Protestantism) s-a născut din înţelegerea greşită a conceptului aristotelic energeia. Creştinismul răsăritean a folosit limbajul filozofiei Greciei antice, îmbrăcând conceptele filozofiei cu noi înţelesuri pentru a explica faptul că Dumnezeu este personal şi dincolo de conceptualizare şi că, mai mult, omenirea poate participa la viaţa divină fără să fie implicată ipoteza panteismului. Teologia augustiniană, însă, L-a închis pe Dumnezeu într-o cutie a conceptelor filozofice. Mai precis, prin limitarea lui Dumnezeu la „fiinţa în sine” (conform filozofiei neoplatonice dar contrar revelaţiei creştine apostolice), Apusul creştin a dezvoltat o teologie sistematică lipsită de autenticitate, fundamentată pe un idol conceptual şi nu pe Dumnezeul nesfârşit şi personal al Revelaţiei Noului Testament. Teologia lui Augustin nu a permis realizarea unei distincţii între ceea ce este Dumnezeu în sine şi ceea ce este El în actul de deschidere faţă de creaţie. Profesorul David Bradshaw arată cum Toma d’Aquino nu a reuşit să îndrepte erorile lui Augustin în timp ce, în Răsărit, Grigorie Palama a reuşit să articuleze teologia energiilor divine în cadrul teologiei trinitare patristice, asigurând coerenţa teologiei Bizanţului cu cea a Părinţilor Capadocieni, cu învăţătura Părinţilor Apostolici şi cu revelaţia Noului Testament. Bradshaw ne pune în faţa unei dileme, anume a faptului că în momentul de faţă în Creştinism există doi Dumnezei: pe de o parte cel al Apusului – asemănător mai mult cu un idol conceptual, care poate fi cuprins numai raţional, contemplat de la distanţă într-o vedere beatificatoare şi, pe de altă parte, Dumnezeul Creştinismului răsăritean – Care este personal, mai presus de înţelegere, dar Care Se dăruieşte din iubire prin energiile Sale divine. Noi pe Care Îl alegem?
Revista ortodoxă
