Sfatuire foarte frumoasa despre spovedanie

Frate al meu, păcătosule, când vrei să te pocăieşti şi să te mărturiseşti, această mai-nainte gătire se cuvine să o ai, să ştii mai întâi că pocăinţa, după cum zice dumnezeiescul Ioan Damaschin, este o întoarcere de la viaţa cea afară de fire întru cea după fire şi de la Diavolul către Dumnezeu, care se face cu osteneală şi cu nevoinţă.
Deci şi tu, iubite al meu, de voieşti să te pocăieşti precum se cuvine, dator eşti să laşi pe Diavolul şi lucrurile cele diavoleşti şi să te întorci către Dumnezeu şi către petrecerea cea după Dumnezeu; să laşi păcatul ce este afară de fire şi să te întorci la fapta cea bună, care este după fire; să urăşti răutatea atât de mult, încât să zici şi tu ca David: Nedreptatea am urât şi de ea m-am scârbit (Psalm 118, 163), şi iarăşi, să iubeşti atât de mult binele şi poruncile Domnului, încât să zici ca şi dânsul: Şi legea Ta am iubit. Şi iarăşi: Pentru aceasta am iubit poruncile Tale mai mult decât aurul şi topazul (Psalm 118, 127). Pe scurt, despre pocăinţa cea adevărată, Duhul Sfânt te sfătuieşte prin Înţeleptul Sirah, zicând aşa: Întoarce-te către Domnul şi părăseşte păcatele; întoarce-te către Cel Înalt şi te întoarce de la nedreptate şi urăşte foarte lucrarea cea rea (Sirah 17, 20-21).
Iar a doua, să ştii că părţile pocăinţei sunt patru: zdrobirea, mărturisirea, facerea canonului şi dezlegarea păcatului, care se face de la harul Duhului Sfânt prin duhovnic, care şi cheie se zice, care mai cu deadinsul ţine Taina Spovedaniei.