De ce nu iubim Rusia

Ea s-a comportat cu România ca și cu o Gubernie proprie, făcând abstracție de termeni precum „suveranitate”, „independență” sau „integritate”. Ori acestea reprezintă fundamentul constituțional al statului român.

Nici un alt vecin nu a reușit să impregneze în români o așa reacție.

Nici una din marile puteri europene sau mondiale nu este mai puțin expansionistă decât Rusia însă ceea ce diferă este modalitatea. În timp ce unii sunt expansioniști prin cultură sau economic, Rusia a adoptat o variantă de forță care după 50 de ani de sovietism a dovedit că nu poate fi fiabilă. Ea nu a dorit doar stăpânirea ci chiar distrugerea identităților culturale proprii. Ori acest lucru a dus categoric la opoziția puternică a celor dominați. Greșeala fundamentală este că nu s-a mulțumit cu a exploata teritoriile cucerite ci a trecut și la o politică criminală de „zombare” a populațiilor asuprite. Jucând rolul unui „mesia”, a considerat propria politică ca fiind una absolut corectă. Ea nu a făcut distincția între un roi de albine și o comunitate umană. Individul nu mai conta ci doar ceea ce conducătorii considerau că este bine pentru societate. Iată că rezultatul a fost un eșec deoarece deciziile luate de un grup restrâns de oameni au ajuns să afecteze o parte importantă a lumii.

Rușii ca și românii, au căzut victime ale deciziilor luate de cei care reprezentau Rusia. Cum ai putea să îi urăști când de multe ori au suferit mai mult decât noi de pe urmă „adevărului absolut” deținut de lideri precum Stalin?