Traducere si note de Silvia Palade si Mihai-Silviu Chirila.
Reformarea Bisericii apusene s-a desfasurat pe durata mai multor secole, intre anii 1300 si 1700. Teologia lui Martin Luther a fost doar punctul culminant al unui proces inceput anterior prin Hus si Wycliffe, care au expus opinii diferite de invatatura oficiala a Bisericii. Reforma a pus in discutie insesi fundamentele Bisericii crestine: unitatea, sfintenia si apostolicitatea Bisericii, raportul dintre autoritatea bisericeasca si centralitatea Scripturii, cel dintre preotia universala si cea sacramentala, realitatea prezentei in Euharistie. Acestea sint si principalele teme tratate de volumul al patrulea al Traditiei crestine, in care Jaroslav Pelikan prezinta cauzele si, mai ales, efectele Reformei. Consecvent principiului abordarii cronologice a dezvoltarii doctrinei, autorul urmareste evolutia teologiei apusene de la un consens patristic fundamentat pe doctrina lui Augustin la o diversitate care se revendica in multe dintre aspectele sale, in mod ironic, tot de la gindirea augustiniana, avind in centru ideea ca Scriptura e singura sursa a revelatiei si ca ea ii vorbeste nemijlocit fiecarui credincios in parte.
Revista ortodoxă
