„Până și cei ce se înșală sunt, într-o anumită măsură, martori ai absolutului, până și ateii nu cred în Dumnezeu tot în numele vreunui necondiţionat cu fizionomie răsturnată. Ne lipsește măsura, limpezimea vederii, calma rânduire a lucrurilor. Cât despre absolut, de el nu am dus și nu vom duce lipsă niciodată: în pofida lucidităţii noastre firave, dezlănţuirile ne sunt temeiuri, binefaceri, zei.”
*
„Ne ferim de ispitele falsei perfecţiuni ori de câte ori, ascultând de chemarea moderaţiei, înţelegem, fie și în parte, că definitivul nostru își găsește sensul în virtute. Ce altă șansă am mai avea pentru a ne transfigura excesele, adică tocmai ce e mai adânc din nimicnicia noastră?”
Harta site