Psihologia multimilor

Devin oamenii inferiori intelectual atunci cand fac parte dintr-o multime?
Psihologia multimilor este una dintre cele mai influente lucrari de psihologie sociala din istorie, scrisa de Gustave Le Bon, creatorul disciplinei psihologiei sociale.

Le Bon prezinta modul in care multimile tind sa gandeasca, modul in care exprima emotii exagerate, rapiditatea cu care actioneaza, fara o gandire coerenta si despre intoleranta generala a multimilor. Individul care devine parte a unei multimi tinde sa se piarda pe sine si se simte invincibil, deoarece este constient de similitudinea de mentalitate si de scop a tuturor celor care il inconjoara. Le Bon remarca modul in care indivizii devin entitati necugetate ale Turmei si pot fi pusi in mod inconstient sa faca acte, care pot fi fie de mare criminalitate, fie de eroism.

Dintre zecile de carti ale lui Gustave Le Bon, cea mai cunoscuta, Psihologia multimilor, a zguduit perceptia despre animalul colectiv care este multimea. Anticipand cataclismele sociale si politice ale secolului XX, acest eseu a aparut parca pentru a explica cat de usor pot cadea multimile in capcana dictatorilor si a manipulatorilor. Intr-o multime, potrivit lui Le Bon, individul, ca si cum ar fi hipnotizat, se pierde si se supune cu totul unei minti colective, al carei comportament inceteaza sa mai fie rational. In schimb, combinand psihologiile individuale ale celor pierduti in multime, comportamentul colectiv este unitar, emotional, imoral si lipsit de spirit critic.
Departe de a le admira, Gustave Le Bon se temea de multimi si, prin Psihologia multimilor, lansa, inca din 1895, teme de reflectie atat pentru urmatoarele generatii de sociologi si psihologi, cat si pentru cei care vor sa se sustraga oricarui elan colectiv.