Să învătăm să trăim. Sfaturile unui profesor întelept către tineri

Toate aceste lecții alcătuiesc la un loc un fel de catehism al oricărui om de carte la întâii lui pași în lume. Cartea își mărește înțelesul și se revarsă peste cuprinsul restrâns al Universității. Profesorul de carte se face un profesor de viață.
  
„Dacă însăși tinerețea generoasă, plină de sănătate și de rezerve de energie ajunge să omoare idealul, atunci suntem la începutul sfârșitului. Mai bine să vie dușmanul să ne cotropească și să ne robească decât să avem o tinerețe putredă fără curate idealuri de viață. Ce e mai sfânt pentru tinerețe e idealul. Legațivă sufletul de aripile lui, căci numai astfel veți izbuti să nu cădeți în mocirlă și să nu târâți țara aceasta atât de frumoasă cum nici în vis noi nu îndrăzneam să ne-o închipuim acum douăzeci de ani. 
Toate planurile de activitate vii­toare, leagă-le de un scop înalt, de un ideal, singura cale pe care au mers oamenii mari și pe care s-au realizat faptele mari ale omenirii. Căci îndemnurile de a vă reeduca, de a vă forma sin­guri o personalitate independentă și tare atât din punct de vedere fizic cât și sufletesc, în mintea mea sunt le­gate de această necesitate pe care o cred imperioasă pentru vremea noastră: formarea unei generații sănă­toase, pline de inițiativă și de o înălțime morală supe­rioară generației precedente.”