Cu fata spre vesnicia fericita

Sfârsitul lumii - Sfârsitul răului. Când vorbim despre sfârsitul lumii trebuie să stim că nu este vorba de sfârsitul creatiei lui Dumnezeu, căci Dumnezeu a creat lumea din preaplinul iubirii Sale, deci nu spre a o distruge, ci spre a o iubi, îndumnezei si învesnici. Prin sfârsitul lumii se întelege sfârsitul răului din lume, urmarea fiind înnoirea lumii, iar nu sfârsitul ei („un cer nou si un pământ nou” - ziua a 8-a), din stricăcioasă ea devenind nestricăcioasă (căci lumea - incluzând aici si omul si natura - s-a stricat odată cu păcatul adamic si cu izgonirea din rai). Deci, este vorba doar de sfârsitul lumii păcatelor, a acelei lumi în care este stăpân satana, cel rău. Despre această lume se spune în Sfânta Scriptură: „Nu iubiti lumea si cele ce sunt în ea”; „Ei nu sunt din lume, dar în lume sunt”; „Nu pentru lume Mă rog”