Toţi murim! (introducere)
În vremurile noastre de astăzi, tulburi din punct de vedere spiritual, raportarea marii majorităţi a oamenilor la realitatea de după moarte se împarte în două categorii:
- oameni pe care nu-i interesează decât viaţa aceasta, „să ne trăim viaţa, că numai o viaţă avem, iar dincolo vom vedea ce va fi dacă va fi”. Oameni pentru care banul este viaţa şi comoara lor, iar distracţiile sunt sufletul vieţii lor pământeşti. Aceştia consideră relatările despre viaţa de dincolo ca nişte basme, ca un subiect tabu despre care n-ai voie să vorbeşti sau nu contează ce spune Biserica.
- oamenii aplecaţi către fenomene paranormale, senzaţionale, lucruri cereşti amestecate cu înşelări diavoleşti. Pentru ei, nu se poate face diferenţă dintre o viziune ortodoxă pe linia Sfinţilor Părinţi, a cărţilor de cult şi a Vieţilor Sfinţilor, şi relatările despre viaţa de după moarte din ziarele paranormale de la tarabe.
În aceste condiţii, un creştin ortodox trebuie să se găsească bine statornicit în credinţă, să cunoască învăţătura Bisericii pentru a nu fi înşelat, fie de unii, fie de alţii.
În această carte sunt adunate, sumar, explicaţii şi mărturii asupra învăţăturii despre viaţa sufletului de la moartea trupului până la înviere, despre ajutorul Bisericii pentru sufletele plecate, ajutor ce se cheamă cultul morţilor, esenţial în Ortodoxie, arătând că dragostea noastră trece dincolo de moarte în veşnicie. Un subiect foarte important este învăţătura despre Vămile văzduhului şi Judecata particulară. Relatările nenumărate despre acestea vin să confirme că ele există şi să ne pregătim şi noi de pe pământ, pentru marea trecere, clipa înfricoşătoare a morţii.
O însemnare pe crucea mormântului unui fost monah, stă scrisă: „Ceea ce eşti tu acum, am fost şi eu. Şi ceea ce sunt eu acum, vei fi şi tu”. Trebuie să trăim cu conştiinţa că viaţa aceasta este doar o pregătire pentru cealaltă, un vis ce trece, o picătură de apă; dar de această picătură de apă depinde veşnicia noastră. Iar dacă veşnicia va fi un chin, degeaba ne-am născut şi am trăit pe pământ. Iar dacă va fi o fericire absolută, tot ce-am realizat pe pământ îl vom privi comparat cu veşnicia: scopul omului este mântuirea şi îndumnezeirea prin tot ce face aici în viaţă. Restul, „deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni!”, zice Ecclesiastul (1,2). Dar sufletul trebuie să se întoarcă acasă la Dumnezeu Care l-a creat, aşteptând sfârşitul lumii, învierea generală, judecata finală şi bucuria comuniunii cu Dumnezeu în Împărăţie.
Toţi murim! Unii oameni însă, deşi ştiu că viaţa aceasta este trecătoare, o trăiesc ca pe una veşnică. Adună bogăţii, adună laude, adună cuceriri, toate pentru a-şi satisface propriile patimi. Alexandru Macedon a alergat mai în toată lumea şi a înconjurat-o cu arme biruitoare, pentru a o supune. Acest împărat aflând oarecare bărbaţi înţelepţi, filozofi iscusiţi întru toate, ale căror cuvinte priveau pe toţi cei ce le auzeau, ducându-se acolo, a voit să-i cerceteze. După cercetarea cea cu fapta şi din răspunsurile lor s-a încredinţat că sunt bărbaţi de o ascunsă şi prea adâncă înţelepciune ştiutori, şi a zis către dânşii :
- „Cereţi vreun dar de la mine, îndată îl veţi lua”. Şi către acesta au răspuns filozofii:
- „Voim să ne faci să nu murim!” A râs Macedon de aceste vorbe şi i-a batjocorit pe filozofi zicând către dânşii:
- „Eu până acum v-am socotit înţelepţi, dar acum am cunoscut neînvăţarea şi necunoştinţa voastră. Mie, ceea ce-mi cereţi să vă dăruiesc, îmi este cu neputinţă. Cum vă voi dărui vouă ceea ce-mi cereţi?” Au zis către dânsul filozofii:
- „Şi tu eşti muritor?”.
- „Negreşit, sunt muritor”, a răspuns Împăratul. Zis-au ei atunci către dânsul:
- „Pentru ce, dar, ca şi când ai fi nemuritor, tulburi toată lumea, şi cu atâta sârguinţă şi sete a inimii tale te sileşti să o supui?”.
După ce a înfipt acest cui în sufletul lui Alexandru, filozofii s-au dus.
Iată de ce, este esenţial cum trăim viaţa aceasta, căci după moarte nu mai putem face nimic pentru noi înşine. Viaţa de acum devine preţioasă pentru cel ce o priveşte în lumina veşniciei, ca un mijloc şi bun prilej pentru mântuire. Şi atunci, nu merită orice osteneală, frig, foame, bătăi, boli, suferinţe, nedreptăţi, renunţări de tot felul, pentru viaţa veşnică ce ne aşteaptă?
Cuprins
Toti murim! (introducere) / 5
Să avem o conceptie sănătoasă despre… moarte / 7
Pururea să avem în minte iesirea din viată (când patimile
devin draci si faptele bune devin îngeri buni) / 10
Moartea păcătosului / 12
Moartea dreptului / 13
Înmormântarea / 14
Călătoria sufletului după moartea trupului
Călătoria de 40 de zile alături de Îngerul Păzitor / 15
Drumul sufletului după moarte (Părintele Ilie Cleopa) / 17
Minunata întâmplare din Bernalul (Claudia Vasilievna) / 32
Vămile văzduhului / 43
Judecata particulară (raiul sau iadul?) / 47
Judecata înainte de judecată (înainte de a muri) / 47
Judecata particulară (după moarte) / 48
Legile după care va judeca Dumnezeu lumea / 49
Vămile văzduhului si Judecata particulară în credinta
ortodoxă / 53
Scoaterea sufletelor din iad. Rugăciunile, milostenia si
parastasele pentru cei morti / 57
Învierea de obste / 67
Judecata de obste (Împărătia sau iezerul de foc?) / 69
Mărturii despre viata de după moarte (Vămile
Văzduhului, Judecata particulară si salvarea din iad)
Mărturii patristice / 71
Mărturii din Minunile Maicii Domnului / 73
Minuni cu scoaterea din iad a sufletelor / 75
Cuvinte ale Sfintilor Părinti si duhovnici / 80
Mărturii din Vietile Sfintilor si Pateric / 104
Mărturii din cărtile de cult ale Bisericii
Rânduielile călugăriei / 115
Canoanele Maicii Domnului / 116
Psaltirea / 119
Alte texte cu mărturii / 123
Mărturii recente / 133
ANEXĂ
Momentul mortii - iesirea sufletului din trup - Părintele Arsenie Boca / 139
Rugăciuni si acatiste
Acatist pentru cei adormiti / 149
Rugăciune către Maica Domnului
pentru cei adormiti / 161
Acatistul Îngerului Păzitor al vietii / 163
Rugăciune către Îngerul Păzitor / 179
Rugăciune pentru o moarte bună / 181
Bibliografie selectivă / 183
Revista ortodoxă
